De-amorul vieţii

Pe malul mării stau laolaltă două grupuri. Tineri. De aşteptat. Dar e vizibil detaşamentul dintre cele două adunări, fete vs. băieţi. Eu stau singur şi mă uit la ei. Îi privesc pe toţi cu aceeaşi indiferenţă şi o oarecare ură. Când eşti pe malul mării, singur la 5 dimineaţa, lângă o mare şi lângă un grup de neformaţi simţi nevoia de inexistenţă, dorinţă de

Mă rog, aveam 2 variante. (Da, nu mai voiam să fiu singur şi să mă uit la mizeria aia de răsărit şi să-i văd pe puştanii ăştia cum se ceartă pe gagici şi cum se prind în braţe şi pozează să tot aibă amintiri)
1) Să mă duc şi s-o fac pe-a nebunul pentru atenţie. Adică să-mi găsesc un scop scurt şi rapid şi să-i înnebunesc pe puţoii ăştia, să le fur prada de sub picăturile balelor.
ori, 2) Să uit de dorinţa asta straşnică de atenţie. Şi să mă gândesc la toate ale mele şi să caut rezolvări.

Era prea simplu să aleg 2), să fim serioşi. Am vrut să aleg ceva care m-ar fi trezit din somnul ăla prelungit şi m-ar fi dus departe departe departe, de micimea pe care o simţeam.

- Sam, îl cheamă Samuel şi-şi urăşte ultimele 3 litere din numele ăsta blestemat de clişee, singurătate şi neştiinţă de cauză. Sam suferă de tot felul de probleme adolescentine prelungite în viaţa sa de adult. Întrebări cărora orice "puştan" de 16 ani le-a cam găsit răspunsul de pe la 14. Sam susţine sus şi tare că este un bărbat adevărat şi că este absolut independent. Sam desface borcane şi se simte foarte folositor când vecina de la 3, care are vreo 56 de ani, îl roagă să-i desfacă borcanele cu dulceaţă. Oricine poate desface borcane, serios acum. Sam uită. Uită tot ce face pe o durată foarte scurtă iar după îşi aminteşte detalii foarte mici şi uneori nesemnificative, însă, în cazul de faţă, Sam a văzut exact ce trebuia să vadă. Doar de data asta -

Nu ştiu care e faza. Am ajuns la cabană şi iar am uitat, la dracu, ce-am făcut.
- Sam a văzut că avea o pată roşiatică destul de bine îmbibată în pantalonii săi bej, mărimea m, cumpăraţi de nu mai ştiu unde -
Am sânge pe pantaloni, la naiba, sper că n-am făcut o prostie.
- Lumea de la cabană se uita foarte foarte ciudat la faţa lui Sam, de parcă faţa lui avea ceva -
Ce dracu am, ce vă uitaţi toţi aşa?
- Însă ce avea Sam pe faţă era nedefinibil. Eroare -
Bun, m-am controlat în buzunare şi nu aveam nimic, m-am uitat în oglindă şi doar îmi cursese sânge din nas, de-aia probabil aveam şi pe pantaloni.

- Saaam, nu te mai minţi singur -
Pata de sânge de pe pantalon nu e de la sângele din nas, sunt lovit la picior. Ceva îmi zice să merg la far, şi merg.
- Sam nu a mai menţionat că tot ce înconjura farul, era absolut distrus. Că rănile de pe piciorul lui păreau a fi în directă legătură cu ceea ce se întâmplase pe acolo -
Şi a coborât din far, tipul ăsta, ăla de aprinde farul când trebuie.
Şi-şi pune mâinile-n cap şi-l întreb ce are şi începe să mă înjure şi să urle.
- Sam, stai calm, e doar un om care înjură -
Mă enervez şi-l lovesc.
Atât îmi mai aduc aminte.

- Domnule Samuel Schiz, sunteţi sigur că astea sunt ultimele dumneavoastră cuvinte?
- Da.
- Ultimele dumneavoastră cuvinte au fost cele pronunţate mai devreme, sunteţi sigur?
- Da.
- Ultimele cuvinte?
- Da.
- Sam, îl cheamă Samuel şi-şi urăşte ultimele 3 litere din numele ăsta blestemat de clişee, singurătate şi neştiinţă de cauză. Sam suferă de tot felul de probleme adolescentine prelungite în viaţa sa de adult. -