Ca urmare a campaniilor militare reuşite din Peninsula Balacanică, la propunerea comandantului suprem al armatei Imperiului de Niceea, co-împăratul Mihail Palaiologos şi-a pus serios problema recuceririi Constantinopolului. A condus personal expediţia, care însă a eşuat. Cu toate acestea, campania s-a dovedit o excelentă utilă misiune de recunoaştere a capacităţii militare de apărare din acel moment a Imperiului Latin condus de Balduin al II-lea de Courtenay.
În primăvara anului 1260 d.Hr, co-împăratul Mihail Palaiologos a condus personal expediţia prin care a încercat să recupereze Constantinopolul de sub autoritatea latinilor. În această tentativă, care a eşuat, s-a bazat şi pe complicitatea unor baroni latini. Aceştia au fost capturaţi de fratele lui, comandantul Ioan Palaiologos, în luptele din anii trecuţi din Pelagonia. Încercarea de recuperare a Constantinopolului de către trupele Imperiului de Niceea conduse de Mihail Palaiologos în primăvara anului 1260 d.Hr s-a dovedit nereuşită. Iniţial, acesta a cucerit avanpostul latin de la Selimbria. Ulterior, baronii latini complici din Constantinopol au eşuat în încercarea de a deschide una dintre porţile oraşului trupelor imperiale. Încercarea de a prelua fortăreaţa Galatei, opusă oraşului peste Cornul de Aur, a eşuat si ea. Mihail Palaiologos a ordonat ridicarea asediului şi s-a retras.
După încercarea nereuşită de cucerire a fostei capitale imperiale Constantinopol din mâinile latinilor, co-împăratul Mihail Palaiologos i-a oferit împăratului latin Balduin al II-lea un armistiţiu pe timp de un. Armistiţiul a fost necesar şi pentru Palaiologos deoarece eternul rebel din Epir, Mihail Doukas, în complicitate cu fiul său Ioan au repudiat autoritatea imperială şi au invadat Tesalia. Cei doi au recuperat capitala despotatului, Arta, precum şi Ioannina. Împotriva rebelilor Mihail şi Ioan Doukas din despotatul Epirului, Mihail Palaiologos l-a desemnat pe fratele său, Ioan, să conducă expediţia de readucere sub autoritatea imperială a acestora. Acesta s-a îndreptat spre vest şi, în acord cu cele stabilite la Niceea împreună cu fratele său- co-împăratul Mihail- a recuperat teritoriile invadate de armatele despotului. L-a respins pe acesta spre vestul extrem al Greciei de astăzi, fiind mulţumit cu această situaţie.
Armistiţiul încheiat între Mihail Palaiologos, co-împăratul de la Niceea şi Balduin al II-lea Courtenay, împăratul latin al Constantinopolului a fost valabil timp de un an zile. Pe durata acestui an, 1260-1261 d.Hr, Palaiologos şi-a luat toate măsurile de pregătire pentru expediţia ce urma să recupereze capitala imperială pentru bizantini şi să elimine definitiv Imperiul Latin. În campania din Balcani împotriva Epirului din a doua jumătate a anului 1260 d.Hr, grija co-împăratului Mihail Palaiologos a fost de a scuti cât de multe resurse umane. Acesta urma să le folosească în programata expediţie împotriva latinilor din Constantinopol. Pentru basileu prioritară a fost recucerirea oraşului. Astfel, despotul rebel al Epirului a fost doar izolat şi menţinut în vestul extrem al Greciei. Atacul pentru anihilarea lui ar fi adus costuri suplimentare în vieţi umane pentru armata imperială.
În pregătirea campaniei pentru recucerirea Constantinopolului de sub autoritatea împăratului latin, Mihail Palaiologos a acţionat şi în sens diplomatic. În martie 1261 d.Hr a semnat tratatul de de la Nymphaion cu Genova. Basileul a oferit drepturi comerciale extinse pentru comercianţii genovezi în teritoriile imperiului. Patul a fost îndreptat împotriva rivalilor genovezilor, veneţienii. Genova trebuia să asigure împăratului flota de război necesară pentru recucerirea Constantinopolului.
Armistiţiul încheiat între Imperiul de Niceea şi Imperiul Latin de Constantinopol a fost valabil un an de zile, până în august 1261 d.Hr. Intenţia co-împăratului Mihail Palaiologos a fost de a lansa campania de cucerire a fostei capitale imperiale bizantine, Constantinopol. Acesta urma să fie pusă în practică de îndată ce armistiţiul îşi înceta efectele. Cu o lună înainte de încetarea acestui armistiţiu, Palaiologos şi-a trimis unul dintre generali în misiune de recunoaştere şi analiză a apărării oraşului de către latini. Responsabil cu misiunea de analiză a capacităţii de apărare şi răspuns a Constantinopolului latin a fost generalul Alexios Strategopoulos. El s-a făcut remarcat în armata Imperiului de Niceea ca unul dintre generalii din subordinea comandantului suprem al armatelor imperiale, Ioan Palaiologos. După victorii obţinute împotriva despotului de Epir în campania europeană, Alexios Strategopoulos a fost prins într-o ambuscadă organizată de trupele Epirului la Nafpaktos. A fost înfrânt şi luat drept prizonier.
La începutul anului 1261 d.Hr generalul Alexios Strategopoulos a fost eliberat din captivitatea despotului de Epir şi s-a întors la Niceea unde a reintrat în serviciul co-împăratului Mihail Palaiologos. Împăratul l-a desemnat în luna iulie a aceluiaşi an, cu o lună înaintea expirării armistiţiului încheiat de acesta cu împăratul latin Balduin al II-lea, să conducă misiunea de recunoaştere şi inspectare a zidurilor Constantinopolului. Comandantul Alexios Strategopoulos a părăsit curtea niceană în direcţia Constantinopolului în misiunea de recunoaştere, în vederea programatului atac general. Totodată urma să supravegheze acţiunile ţaratului bulgar. Corpul său de oaste a fost dimensionat în acord cu scopul iniţial al misiunii, cel de recunoaştere. Astfel, acesta a fost compus doar din 800 de soldaţi. Însă, în momentul apropierii de fosta capitală bizantină, informaţiile pe care le-a primit au schimbat radical planurile iniţiale ale misiunii.
Sintagma denumeşte
Restaurarea Imperiului Romanilor şi face referire la recuperarea Constantinopolului din mâinile latinilor de către trupele Imperiului de Niceea în anul 1261 d.Hr. Ca urmare, Imperiul Romanilor, denumit convenţional de către istoriografie "Bizantin", a fost restaurat definitiv. În forma lui de fond- legală-, Imperiul Bizantin a supravieţuit- "în exil"- prin Imperiul de la Niceea, împăraţii acestuia fiind cei care şi-au asumat succesiunea titlului imperial al basileilor.
Generalul Alexios Strategopoulos a condus micul corp de oaste în misiunea de recunoaştere şi inspectare a zidurilor Constantinopolului latin ordonată de Mihail Palaiologos. Atunci când acesta a ajuns la Selimbria, o localitate aflată la circa 50 de km de capitală, a primit informaţii potrivit cărora apărarea Constantinopolului era extrem de precară în acel moment. Trupele latine şi flota veneţiană părăsiseră oraşul si efectuau un atac surpriză împotriva insulei Daphnousia care aparţinea Imperiului de Niceea. Comandantul Alexios Strategopoulos s-a aflat într-o dilemă care l-a făcut în momentul în care a aflat informaţiile despre slaba apărare a Constantinopolului de către latini. În condiţiile favorabile date, posibilitatea pătrunderii, atacarea garnizoanelor şi cucerirea oraşului au fost tentante. Temerile generalului erau legate de numătul mic de soldaţi pe care-l avea în eventualitatea reîntoarcerii trupelor latine din campanie. S-a adăugat temerea depăşirii dispoziţiilor împăratului: nu se ordonase un atac.
Cu toate că misiunea asupra Constantinopolului a avut scopul de recunoaştere şi nu exista un ordin imperial de atac, generalul Alexios Strategopoulos a sesizat condiţiile favorabile şi a decis să acţioneze. În noaptea de 24 iulie 1261 d.Hr, cu ajutorul unor localnici, Strategopoulos s-a adăpostit în mănăstirea Theotokos, Zoodochos Pegi- Maica Domnului, Dătătoare de Viaţă. Aceasta era situată în imediat apropiere a zidurilor oraşului. Din adăpostul oferit de mănăstirea Maicii Domnului aflată în apropierea zidurilor Constantinopolului, generalul Alexios Strategopoulos a trimis un detaşament de soldaţi să încerce să se furişeze în cetate. Ajutaţi de localnici, aceştia au pătruns printr-un pasaj secret în oraş, au atacat din spate garnizoanele şi le-au omorât. Au semnalizat succesul generalului lor ascuns în mănăstirea din afara zidurilor şi apoi au deschis poarta din apropiere. Alexios şi restul trupelor sale au pătruns în noapte în oraşul adormit.
În momentul în care trupele lui Alexios Strategopoulos şi-au făcut simţită prezenţa în noapte, în Constantinopol, împăratul latin Balduin al II-lea a părăsit Palatul Sacru- fostul palat al basileilor - şi s-a îndreptat spre port, de unde a părăsit oraşul. În graba şi disperarea momentului Balduin şi-a abandonat în palat coroana şi spada. Când veneţienii din oraş au încercat să se opună, generalul imperial le-a dat foc cartierului comercial din oras. Veneţienii, alături de familii, au părărsit oraşul cu ajutorul flotei. Fosta capitală imperială bizantină a fost recuperată din mâinile latinilor în urma acţiunilor generalului Alexios Strategopoulos. Acesta a beneficiat şi de contextul norocos al slabei apărări a oraşului în noaptea de 24 spre 25 iulie 1261 d.Hr. Însă meritele lui nu pot fi minimalizate. Cu toate că şi-a depăşit atribuţiile- el neavând ordin de la împărat să atace cetatea- a sesizat oportunitatea şi a acţionat în consecinţă. După 57 de ani de la cucerirea oraşului de către armata cruciadei a IV-a, bizantinii s-au întors în capitala lor.
Mai multe detalii şi informaţii găsiţi aici:
https://ro.historylapse.org/mihail-al-VIII-lea-palaiologos-si-restauratio-imperium-romanorum 
