Dragobete cu fotbal

Ninge. Dincolo de ninsoare, prin terenuri îngheţate, liderul Diviziei A pierde la Buzău şi anunţă că de mâine costă să-l vezi în partide amicale. Ninge, într-o luni în care Cornel Mihai Ungureanu m-a făcut să mă simt sâmbătă, aruncându-mă din dilemele mele fotbalistice în cele amoroase, din care oricum n-am găsit niciodată driblinguri să scap. Aşa că mă uit cum ninge şi, dincolo de ninsoare, nu văd nimic alb pentru fotbalul românesc, pregătit pe sponci să primăvăreze, cârpit din loc în loc şi cam ros la coate. Mitică aşteaptă Paştele şi gândeşte la mieii de preşedinţi pe care i-a pus cu botul pe labe ca pe căţei, dintr-o singură uitătură şi iscălitură. La Steaua, Gigi, vărul mai celebrilor Giovani şi Victor, s-a luat şi el la trântă cu celebritatea, devenind proprietarul istoriei irepetabile a clubului cândva militar. La Dinamo s-a pus nocturnă şi asta cu siguranţă va deranja curând o duzină de pacienţi de la Urgenţă. E totuşi, un progres pentru clubul din Ştefan cel Mare, chiar dacă rămân acolo destule chestiuni neluminate. La Craiova e nelinişte, fără de care oltenii n-ar putea rezista o secundă. De acolo vin şi tristeţile, Zoli Crişan fiind aproape gata să moară; din nefericire (şi ce imensă nefericire) nimic nu-l mai poate salva!

Ninge, în lunea Dragobetelui, când se zice că fetele trebuie să se spele pe faţă cu zăpada ninsă şi să atingă băieţii, ca să aibă noroc tot anul.

Divizia A mai stă o săptămână cuminte, tocmai din cauza ninsorii, amânându-şi startul returului. Vom avea o primăvară fotbalistică mai colorată pe la noi. Jucători străini au fost aduşi mai mulţi ca niciodată. Rapid a luat trei. Vreo doi Craiova, chiar şi Dinamo şi-a tras senegalez, "ce jucător!" a exclamat Cristi Borcea, devenit şi specialist în ale balonului rotund. Chiar, ce jucător!? Văr cu Papa Dioup. Cum care Papa Dioup? Senegalezul care a marcat în poarta Franţei la Campionatul Mondial. Cum care Franţa? Lăsaţi-vă de glume...

Teoretic, ar trebui să ne prindă tare bine invazia asta străină, chiar dacă au venit şi jucători precum neamţul Pleurer, la UTA, din liga germană de amatori. Sau precum Levente Osman, turco-australianul adus tocmai din ţara cangurilor. Zic că ar trebui să ne prindă bine pentru că ei ar trebui să aibă ceea ce lipseşte fotbalului nostru: mentalitatea! Mentalitatea lucrului bine făcut, indiferent unde. Lipsa oricărei intenţii de a păcăli fotbalul, spectatorul lui, preşedintele clubului sau antrenorul. Zic "teoretic" pentru că nu e imposibil ca toţi aceşti fotbalişti crescuţi în alt spirit să se molipsească repede, pe la noi, de toate metehnele unui Vlad Munteanu, Sava, Luţu, sau mai ştiu eu care alt mare talent rătăcit între potenţial şi realizări. E, cumva, şansa acestui fotbal de a începe să trăiască singur, fără perfuziile mincinoase ale celor care, după ce luminează beciul, încearcă să ne convingă că e mai bine aşa decât afară, la soare.

Ninge. Se apropie martie şi mă gândesc din nou la femei, ale mele, ale lui Cornel, chiar dacă nu le cunosc; e Dragobetele, se zice că fetele trebuie să se spele pe faţă cu fulgii căzuţi din ceruri, ca să aibă noroc. O clipă m-am gândit cum să spălăm şi fotbalul cu fulgii ăştia, în ziua asta în care mă întreb dacă putem sărbători şi dragostea pentru el? Unii încă mai iubesc fotbalul! Să fiţi iubiţi!