Aici în străfundul / Căldura moartă / În călătoria către nimic

Aici în străfundul

Aici în străfundul acestui apartament
Unde nu în el, ci doar în mintea mea locuiesc
Întemniţat în propria mea fiinţă, chiar în acest moment
În care eu pe mine mă simt absent, şi cu mine mă întâlnesc,
Aici, acum, eu rememorez
Cât din mine a încetat să mai fie
Şi, inutil, îl tot plâng pe acel [...]
Care sunt însă nu a putut să fie.

Căldura moartă

Căldura moartă mişcă-alene moii
Copaci prin care trece leneş vântul.
Nimic în suflet nu mi se clinteşte.
Un gol de gânduri este-n gândul meu.
De vreau ceva, e altul care-l vrea.
Iar de-i târziu, voi mai întârzia.
Nici nu-i albastru cerul, e doar fum
Sau ceva cenuşiu ce se-înnegreşte.
Iar de privesc în mine, pot zări
Un loc pustiu, ca o pustie piaţă
Într-o cetate moartă, unde lupt
Ca unul neiubit de zei vreodată.

În călătoria către nimic

În călătoria către nimic
Sunt cu toţii buni de călătorit.
Nu există pe acolo nici drum nici potecă
Dar cu toţii ajung negreşit.
În călătoria către nimic
Toţi drumeţesc continuând să pălăvrăgească;
Nu există pe acolo nici drum nici potecă
Dar cu toţii sunt ocupaţi să vorbească.
În călătoria către nimic
Merge câte unul singur cu gura mută.
Dar la ora când se soseşte
Niciodată de pe el colbul nu-şi scutură.

(în perioada 1 aprilie 2018 - 30 iunie 2018, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)