Sus în lumină călătoriţi
Pe podele moi, spirite fericite!
Scânteind aerul dumnezeiesc
Vă atinge uşor,
Ca degetele harpistei
Corzile sfinte.
Fără destin, precum sugarul
Dormind respiraţi, făpturi cereşti;
Păstrat în candoarea
Mugurelui umil
Sufletul vă înfloreşte
La nesfârşit,
Ochii voştri sacri
Contemplă nemişcata
Eterna claritate.
Dar nouă ne e dat
Să n-avem loc de odihnă,
Se micşorează, alunecă
Oameni în suferinţă
Orbeşte din oră
În altă oră,
Ca apa căzând
De la o stâncă la alta
Fără oprire în necunoscut.
(în perioada 1 aprilie 2018 - 30 iunie 2018, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate