Peste mâini / Pe drumul cunoaşterii / Plopii cu soţ

Peste mâini

Unii - cu mâinile în vânătăi
alţii chiar cu mâinile bandajate...
cei mai mulţi dintre ei fiind cei care
au vrut să-şi ia destinul în
propriile mâini...
De regulă
asta se pedepseşte...


Pe drumul cunoaşterii

În lungul drum al cunoaşterii
patrulează îngeri de caritate
care oferă când e cazul ajutoare
mai obişnuite
mai eterate
sau chiar de-a dreptul sofisticate
ciudate - însă la o adică
până la urmă cu ce-i poţi ajuta
pe cei găsiţi obosiţi
sleiţi
unii uşor ieşiţi din minţi
în aziluri improvizate
pe marginile anevoiosului drum al
cunoaşterii?...
Dar asta e: din vreme în vreme
pe laturile drumului cunoaşterii
îngerii de caritate (de la eparhie
sau entropie)
încearcă să resuscite
şi să-i repună pe cale pe unii
pe alţii sfătuindu-i să abandoneze
să renunţe de a mai înainta
şi tot aşa
până la un punct de unde - încolo
pe marginile drumului cunoaşterii
nici pe drumul propriu-zis - ţipenie!
Altfel zis
îngerii salvatori (de la eparhie
sau entropie)
nu mai întâlnesc niciun ins
cu toate că şi de acolo - mai departe -
mai departe -
mai departe - drumul cunoaşterii nu
este închis
nu este interzis...
Dar - asta e: deja - ţipenie
niciun ins
niciun proscris...


Plopii cu soţ

O plopi cu soţ
în copilărie vă credeam ocrotitorii mei!
Serile
siluetele voastre prelungite din hatul
ariei noastre peste ghiol
peste tău
mi se păreau umbrele picioarelor
Lui Dumnezeu.

(în perioada 1 ianuarie 2018 - 30 martie 2018, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)