Bonsoar din nou

***
Bonsoar din nou, "meştere al fulgului de zăpadă", sunt minus
26 de grade în Sibiu, încerc cu toată bunăvoinţa să îţi
admir arta cu care ai meşterit la fulgul de zăpadă
căzând peste pământ în slow motion (asta fiindcă ai
meşterit ca un instalator polonez meseriaş şi la
constanta gravitaţională), dar la minus 26
frumuseţea e grea, mai grea ca gerul,
în orice caz. Chiar şi a Ta,
no offence.

Frumuseţea e o chestie de rezistenţa materialelor,
îmi spun în barba îngheţată, trăgând după mine
chitara Kepma & pe Sebi. Care nu se plânge
(Sebi, vreau să zic) de lumea Ta de -26^o.
Copiii sunt materiale cu rezistenţă mai mare,
nu ştiu dacă aşa voiai, dar aşa ţi-a ieşit,
după cum vezi. Dacă îngerii au făcut asta pe la
spatele tău, atunci bravo lor. Sau slavă
lor, cum s-o fi
spunând.

"Ştii de ce mi-e frică să fiu singur?", mă
întreabă deodată, numai aburi în jurul
guriţei & obrajilor muşcaţi de gerul Tău.
"Fiindcă atunci simt că au murit toţi
pe care-i iubeam". Până şi aerul îngheţat
de deasupra lui a tresărit, până şi
Cibinul îngheţat a scârţâit
ca o coardă de chitară Kepma. Sper,
pentru binele Tău,
că şi Tu.

Râd, ca de o prostioară de copii mici, îl
trag de mână, "hai, că îngheţăm
pe drum cu aiurelile tale". Ai pierdut
cam mult timp cu meşteritul la
constanta gravitaţională. Şi poate chiar şi
la fulgul de zăpadă. Bravo îngerilor
că au mai corectat ce se putea,
bravo inimii & copiilor că rezistă.
Dacă ai fi avut atunci pe lângă Tine
un manual de rezistenţa materialelor
sau un copil cu obrăjorii degeraţi
tocmai luat de la un curs de chitară,
ar fi fost cu totul altceva.

(Din Mic manual de rezistenţa materialelor)

(în perioada 1 ianuarie 2018 - 30 martie 2018, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)