Vocea
La sunetul acela
m-am întors
cu venele pline de gheaţa
care avansa
în mare viteză
degajând foc.
Revenirea aceasta
atacul neaşteptat
al trecutului
pe străzile cunoscute.
Peisaj domestic
De atunci
timpul din tăcere-i cioplit,
aşteaptă în vaze, suficient sieşi
ca florile tăiate de pe poliţe
între portretele care
scrutează golul odăilor.
Pereţii subţiaţi acum
nu mai ocrotesc.
Afară
noaptea e plină de glasuri
care înainte nu se auzeau.
(în perioada 1 ianuarie 2018 - 30 martie 2018, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
când eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopDiphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate