Elegie la Dolhasca (2) / Poem

Elegie la Dolhasca (2)

Oh! stivele de lemne din Dolhasca!
Drujbe răgeau, cânta în Şomuz broasca,
Roua se clătina beată pe brusturi,
Butoaiele îşi sfârâiau tari musturi
Şi Sultănica îşi păzea cantonul,
În uniforma cefere, cu fanionul
Ei galben cum erau galbeni dovlecii
Frumoşi şi mari pe marginea potecii
Pe care mă duceam pân' la fântână
Să-ţi fie apa din găleată la-ndemână,
Când tu făceai clătite cu mărar
Iar eu chifteam de poezii pline de har
Şi-i aşteptam pe Ţepe şi Dimov
Să înjghebăm la Popa Roată-o bâză mov...
Adică cine dă, să-ţi rupă coasta,
Să fii oniric cu tot cu nevasta!
Şi ca să-mi menţin în suflet vlaga
Împrumutam de la bătrânul Arşinel din D*** pe Blaga...
O, "Trilogii", Fundaţiile Regale
Îmi fulgerau vieaţa c-o lumină moale!

Poem

Aproape că nu ştiu cum să-ţi mai caut,
Îngere blând, prin aer, trupul clar;
Eşti ca o ceaţă şi privind în ea transpar
Lucruri, făpturi, trec clipe dulci de flaut
Ce-mi cântă a iubire şi-a plăcere,
Şi-a-nsingurare şi-a îngenunchere;
Iar la amurg mă sting cu tine-odată
Şi nu-mi rămâne nimeni în odaie
Să-mi povestească zilele cu ploaie,
Pe frunte somnul să mi-l pună, pată
De linişte şi de iertare caldă
Şi sufletu-mi, atunci, degeaba cere,
Şi îşi ascunde taina prin unghere,
Unde doar amintirea ta-l mai scaldă;
Şi totul e o pâlpâiere de aripe
Ce nu mai pot, ce nu se mai pricep să se-nfiripe...

(în perioada 1 ianuarie 2018 - 30 martie 2018, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)