Strada COSTACHE ARISTIA

Tânărul grec Costachis Aristia locuia la o contesă, nu departe de sala de concerte a Conservatorului din Paris. Graţie prieteniei sale cu o domniţă - fiica lui Ioan Caragea -, grecul respira aerul din capitala felinarelor franceze ca Simon Bolivar. Revoluţia bătuse deja la uşa multor state. Ba chiar spărsese ferestrele. Monarhii absolute se desfiinţau. Ordinea şi privilegiile se duseseră pe apa Senei. Scopul aparent al vizitei sale la Paris era să-i satisfacă domniţei dragostea de artă dramatică. Vas-y à Paris, mon cher Costache, vezi că e un mare actor pe-acolo, mi-a spus papa qu'il s'apelle Talma. Talma, le dentist?, ar fi vrut să întrebe nepriceputul grec, dar cumplita domniţă îi întorsese deja spatele.

Costache Aristia făcea parte din societatea Filiki Eteria. Sau, en traduction: Societatea prietenilor care avea în plan eliberarea grecilor de sub stăpânirea otomană, o mişcare învăluită de suflul marilor mişcări sociale şi revoluţionare din preajma anilor 1820.

Costache se plimba pe sub case cu capete de îngeri la încheieturi. Figuri groteşti şi monştri îi zburleau părul. Trecea pe lângă scări obscure care urcau, poate, până-n cer. Pe deasupra capului, felurite poduleţe făceau legătura de la o casă la alta. Ferestre numeroase, unele cu baghete din fier, altele larg deschise, cu perdele supte de nori întunecoşi, nori pe care ochiul lui nu era obişnuit să-i vadă atât de jos în Ţara lui Românească, chiar dacă domniţa îl socotea un grec de-al ei din Fanarul lui papa, îl înfricoşau, parcă. Pe rue de Sainte-Cécile, observă că o biserică cu două turle nu avea clopote. Ce-i cu aistă vedenie? Ca din senin, un bărbat înalt, cu ochi metalici şi nas de Corneille, îi răsări în faţa ochilor şi îi ghici gândurile. Eu sunt François Joseph Talma, o contesă mi-a vorbit despre tine, hai, vino! Uite, aici, lângă bisericuţa asta fără clopote, e le Conservatoire National de Musique et de Déclamation - fosta Şcoală Regală, aşa să ştii. Nu înţeleg, răspunse Costache. Ce să-nţelegi? Preoţii bisericii au smuls clopotele ca să nu ne deranjeze pe noi, artiştii, când declamăm. Costache află astfel că Talma era cel mai prestigios actor din epoca sa. În faţa împăratului Napoleon, Talma juca rolul lui Rodrigue din Cidul. În faţa Paulinei Bonaparte îl juca pe Napoleon.

Costache Aristia s-a întors la Bucureşti în anul 1833. El a înfiinţat prima şcoală dramatică din ţară. Numele său este legat de Răscoala lui Tudor Vladimirescu şi de Revoluţia de la 1848. Pe strada care-i poartă azi numele se face masaj cu pietre vulcanice şi electrostimulare pentru picioare catifelate.