Strada LUCA STROICI

Obiectivele de pe strada Luca Stroici sunt Asociaţia Clubului Sportiv Concept, Biserica Popa Chiţu, Clubul Sportiv Elle's Fitness & Beauty, Galeriile de Artă şi Casa de Licitaţii Artmark, Young & Rubicam, casa de la nr. 9 A, cu marchiză şi felinar pe sub care intra Mateiu I. Caragiale, căsătorit cu una dintre fiicele poetului Gh. Sion, cea în vârstă de 63 de ani, deci cu o diferenţă netă în defavoarea lui, a lui Mateiu (cam de un sfert de secol), pricină pentru care a scris cu of despre crăcile copacilor, scândurile ulucilor, fâlfâiturile steagurilor albe sau negre - arză-l focul de Bucureşti... şi iar ofta. Toate aceste obiective nu au legătură cu nimic din istoria vreunei dinastii. Nici măcar cu inventarea creionului, a termometrului, a toleranţei şi libertăţii în gândire, nici cu pacea, educaţia, mitologia antică sau, în două cuvinte, cu Renaşterea artistică a secolului al XVI-lea. Să revenim.

Marele logofăt Luca Stroici, fiul unui pârcălab din Moldova, căsătorit cu dna Scheuca Balica, a cărei mamă era Scheuca Movilă, fiica paharnicului Dumitru Bornovski şi sora lui Ieremia Movilă cel care îşi zicea Io, Miron Barnovski Movilă voedod - nepot al Mitropolitului de Kiev Petru Movilă, ale cărui strănepoate, fiicele lui Ieremia, desigur, erau măritate cu rude apropiate regelui Poloniei şi, prin acesta, în directă legătură cu dinastia de Bourbon, cu însuşi Henric de Bourbon, sau rege de Navara, urmaş pe linie masculină al contelui Robert de Clermont, fiul lui Ludovic al IX-lea, supranumit Cel Sfânt, tatăl acestuia fiind Ludovic al VIII-lea, zis Inimă de Leu, şi frate cu Carol I conte de Anjou, fiul lui Filip al II-lea, fiul lui Ludovic al VII-lea sau Cel Tânăr, succesor al lui Ludovic al VI-lea, numit Cel Gros, sau rege de Saint Denis, acesta fiind dintr-o ramură diferită de cea a lui Ludovic al V-lea (un copil), căsătorit la 13 ani cu fiica aceluiaşi conte de Anjou, ea în vârstă de 33 de ani, deci cu o diferenţă de vreo 20 de ani în favoarea ei, numit pe drept de englezi The Indolent sau Ludovic-Do-Nothing, adică cel fără descendenţi, dar ce-ar fi putut să facă bietul rege-copil, căci invers ar fi fost natural şi uman ca drept urmaş al lui Ludovic al IV-lea sau Transmarinul, cel căzut de pe cal în timpul unei vânători de lupi, după care la domnie nu a venit Ludovic al III-lea, ci Carol al III-lea, care moare destul de repede, istoric vorbind, Eudes urcă pe tron, coboară, urcă Carol al II-lea al Gras, moare şi, iată, reapare un nou Ludovic, care şi-a spart capul de-un meterez al castelului, nu pentru că ar fi fost înalt, ci deoarece calul avea o înălţime neobişnuită, ba se mai ridica şi în două picioare în timp ce alerga cu regele în spinare după un anume Germont, cu Ludovic al III-lea în spinare, al cărui tată era Ludovic al II-lea Bâlbâitul, urmaş al unui alt Carol (ăştia erau alternativi precum curentul în priză, ba Ludovic, ba Carol cel Chel, că aşa îi fusese scrijelit capul pe-o monedă găsită într-un muzeu de către un istoric dinaintea revoluţiei de la 1989, sau o fi fost doar o simplă lovitură de stat, că nu se mai ştie, cine să ştie?), shakespearean vorbind, i se spunea King Charles II the Bald (deşi Shakespeare a scris despre altă dinastie) şi, uite-aşa, am ajuns la Ludovic I Cel Pios (bâlbâitul era fiul lui Carol cel Chel, the Bald, cel care a apărut când nimeni nu se mai aştepta), Împăratul Occidentului, fiul cel mic al lui Carol cel Mare, împăratul de la 800, Imperator Augustus, la rândul său fiul lui Pepin cel Scurt, născut din una dintre cele patru căsătorii ale lui Carol Martel în timp ce acesta se opunea cuceririi arabo-musulmane cu un ciocan numit martel, ciocan care nu are nici o legătură cu acest Luca, Luca Stroici, al cărui nume îl poartă o stradă din Bucureşti, stradă care ar fi putut să se numească pe bună dreptate Charlemagne. Şi nu Luca Stroici,

În balconul unui bloc cu bulină roşie pluteşte cântecul Death Letter. Fără Lizz Wright. Casa de-alături şi-a pus pancartă cu Tequila. Mai încolo, două case-surori, una cu noroc, refăcută, alta plină de-amintiri, jupuită, ar ciocni şi ele un păhăruţ. Dar cu ce să ţină păhăruţele când nici aripi nu mai au? Le-au rămas doar coroniţele de la îngeri. Coroniţe din fier forjat. Şi leii care se strâmbă degeaba. Pentru că marele logofăt Luca Stroici, fiul unui pârcălab din Moldova, căsătorit cu dna Scheuca Balica, a cărei mamă era Scheuca Movilă, fiica paharnicului Dumitru Bornovski şi sora lui Ieremia Movilă..., e mort.