Strada VLAD ŢEPEŞ

Lui Vlad Ţepeş i se spunea de către turci Kazikli Bey (adică prinţul Ţepeş). La vreo sută de ani după moartea sa, apărea vestita lucrare Ecclesiastica Historia, integram Ecclesiae Christi ideam, quantum ad Locum, Propagationem, Persecutionem, Tranquillitatem, Doctrinam, Hæreses, Ceremonias, Gubernationem, Schismata, Synodos, Personas, Miracula, Martyria, Religiones extra Ecclesiam, & statum Imperii politicum attinet, secundum singulas Centurias, perspicuo ordine complectens: singulari diligentia & fide ex vetustissimis & optimis historicis, patribus, & aliis scriptoribus congesta: Per aliquot studiosos & pios viros in urbe Magdeburgica. Pe scurt, Centuries de Magdebourg. Iniţiatorul acestei lucrări a fost Matthias Flacius, un teolog protestant croat. Să fi auzit el oare de Vlad Ţepeş? Posibil. Informaţiile circulau şi în acele vremuri. Din gură-n gură. Şi gurile erau aceleaşi ca şi azi. Căscate. Tema acestei lucrări este despre datoria popoarelor de a se opune puterii absolutiste.

Vlad Ţepeş a fost domnitor, subiect de filme, de cărţi, este şi stradă. În Bucureşti, strada care-i poartă numele se-ntinde din Traian până-n Mihai Bravu. Îl taie pe Popa Nan, îl blochează pe Budilă, dă colţu' pe lângă Teleajăn, mai trece pe lângă Borangicului, Agricultorilor, Inişorului şi Frunze. Străpunge strada Ciobănaşului şi pe cea a Mieilor. Nimic din cele ce sunt pe strada Vlad Ţepeş nu pare a avea vreo legătură cu monstrul, răzbunătorul, îngropătorul de boieri vii, jupuitorul de turci, tăietorul de nas, gât şi urechi, ba chiar şi limbă sau ce mai apuca. Cruzimea acestui nume se pierde într-o biată liniuţă pe o hartă. Arhetipul puterii absolute şi al plăcerii de a tortura, Vlad Ţepeş a fost căsătorit de două ori. Prima soţie era din Transilvania. O nobilă doamnă. A doua soţie era o verişoară de-a lui Matei Corvin. Un mare rege al Ungariei. Poate că unul dintre nepoţii acestei doamne a fost printre scribii acelei cărţi cu titlu lung care cerea popoarelor să se opună puterii absolute. O ironie a istoriei, numele scribului era Andrei Corvin.

Se spune că istoria, atunci când se uită, se repetă. S-ar putea, oare, ca dintr-o familie politică de azi să apară peste o sută de ani un teoretician care să spună că datoria popoarelor e să se opună pur şi simplu imposturii? Nu se mai repetă. S-au stins luminile. Unde eşti tu Ţepeş, Doamne, totuşi...