Strada HOREI

Suspendate peste strada Horei, firele electrice se joacă sălbatic de-a ritualul magic de tip Kolabrismos. Kola e un cuvânt slav care nu are nicio legătură cu Coca-Cola. Pentru amănunte, desigur, ar trebui consultate un dicţionar, o enciclopedie, vreun istoric asimetric sau chiar inspiraţia nazală de traducere a cuvintelor dintr-o limbă în alt organ al înţelegerii. Firele electrice aeriene sunt numite impropriu linii electrice aeriene. Linia este trasă cu rigla. Mai multe fire electrice, oricât am încerca în mod normal sau paranormal, nu vor putea fi luate niciodată drept rigle. De ce? Pentru că rigla e plată, lungă, dreaptă şi gradată, pe când firele electrice aeriene se rotesc, se-nvârt de trei ori, de nenumărate ori, se adună laolaltă, ocolesc acoperişuri, se ridică pe vârfuri, fug, se urmăresc, au o legănare circulară, aşa e lăsat din bătrâni să intrăm cu toţii-n hora firelor electrice aeriene române. Să ne electrocutremurăm. Este bine cunoscut faptul că betonul se toarnă prin vibrare sau centrifugare. Poporul român vibrează cu mare uşurinţă, şi de aceea stâlpii din lemn pentru liniile electrice aeriene au fost înlocuiţi cu cei din beton. Acest fenomen se petrece în timpul perioadelor electorale. Uneori definitiv, alteori oarecum. Armătura din oţel poate fi normală sau închipuită. Totul se stabileşte în funcţie de susţinere. Pentru a nu fi încurcaţi stâlpii între ei, se foloseşte vopseaua ca semn de recunoaştere. Cu cât stâlpul are gabaritul mai mare, cu atât va fi mai solicitat. Invers nu e valabil, pentru că ar fi prea repede îngropat din neputinţa de a face faţă solicitărilor. E drept, în ultimul timp au apărut stâlpi extrem de flexibili, de tip ţeavă, cu care se pot da şi ţepe. Stâlpul din beton armat rămâne, totuşi, reperul nr. 1 în tehnologiile moderne ale conducerii electricităţii dintr-un punct de vedere. Ar mai fi de amintit dispozitivele de prindere de stâlpi. Cu suport direct sau cu cleme de legătură. Prin fixare parţială sau definitivă. Săparea gropilor pentru stâlpi se face manual. În singurătate. Pe timpul nopţii. Cu catran. Pentru stâlpii terminaţi direct în iad. Pa, în celebra noapte a Sfântului Andrei când se joacă hora aeriană a iniţierii în lumea corupţiei. În cercuşul hoţilor. Al vrăjitoarelor Vuitton şi al strigoaicelor de joasă tensiune. Pe-o noapte cu lună, în jurul unui stâlp, în cerc... Kolabrismos.

Pe strada Horei se mai fac şi reduceri la extensii de păr. Şi oferte la unghii false. Şi clubul Opium. Şi acoperişuri din tablă. Şi mai ales teama de parcare sub stâlpii sufocaţi de sârme-ncolăcite. Ah, de sârme de-a-ncălarelea.