Aleea Intrarea Portocalelor e proaspăt asfaltată, bordurată, desfrunzată, cu maşinuţe care circulă pe două sensuri, deşi teoretic e doar unul. De dus. Nici pisica din dreptul termocentralei Grozăveşti nu pare tulburată de antenele parabolice agăţate de balcoanele blocului Roşu. Le numără cu un aer detaşat. Sunt hipertehnologice, le-aş defecta! Mulţumită de viaţa postrevoluţionară, sare gardul în Grădina Botanică şi încurcă ţepii unor cactuşi.
Pe marginea dreaptă a Intrării Portocalelor, trei plopi speriaţi de-un cârd de ciori plesnesc de invidie când cele patru colţuri ale termocentralei, cu mult mai înalte decât ei, îşi scutură funinginea pe nişte coji de portocale. O cioară cu bird's eye panoramic suflă peste coji, şi sistemul de microscopie de forţă atomică, integrabil într-o platformă optică al Centrului de Biodinamică, intră în funcţiune. Cioara vede dublu şi simte monstruos, mai ceva ca I.L. Caragiale, acum, şi el, o stradă din sectorul doi. Lipite de zidul Facultăţii de Biologie, câteva basoreliefuri speriate de acelaşi cârd de ciori se gândesc la noua tehnologie europeană a sistemelor antivibraţie şi izolare acustică. Cu fonduri comunitare, poate, se vor înlocui sandalele sparte, stropitoarea, floricica dintre sânii proletcultişti ai muncitoarei sculptate, bărbatul cu şapcă de granit îi va rupe voalul de mătasea broaştei de pe faţă, şi obrajii ei de piatră se vor colora ca blocul Roşu. Un alt muncitor-basorelief culege mere gri şi se uită cu mirare, printr-o lupă, la ele. Deasupra, alte mere, de piatră cubică, se pregătesc să spargă capete după legea gravitaţiei sovietice. Ultimul muncitor din complexul grup artistic, îmbrăcat în salopetă geometrică, dă sfaturi unui cuplu de tineri din care nu au mai rămas decât o jumătate de bust, un umăr ascuţit pe care curg plete pieptănate cu o daltă semicirculară Alongée, un picior cioplit cu cuţitul standard al şcolii de sculptură Brienz. Nici o portocală.Aleea măsoară cam 300 de metri. Portocalele vor intra curând în alcătuirea ei. Pentru curăţarea organismelor în profunzime. Sau detoxifiere. Pentru fragilitate capilară, hepatită sau persoane cu sângele prea gros. Sedativ şi somnifer, prin infuzie de frunze. Pentru dureri de cap şi migrenă de origine nervoasă, se vor bea nonstop, timp de trei săptămâni, 15 flori şi 15 felii de portocală infuzate-n apă clocotită. Pentru pielea flască se folosesc numai 10 flori şi 10 frunze. Se strecoară. Se zdrobeşte fructul. Se amestecă cu pulpa. Se răsuceşte pielea. Se măsoară. Se-nţeapă. Se taie.
Cu dinţii. Cu barda. Cu lama plată. Cu creion pastel. Portocale se mai numesc şi lumânările răsucite ca un ghem, pentru a fi uşor ţinute-n mână atunci când, romanii, dintre europeni, au fost primii care au înghiţit portocala.