Un caz de ospiciu

Un individ pe nume Dan Diaconu ieşi într-o seară din apartamentul său ori din studioul său de televiziune, nu se ştie exact. În fine, ieşi din apartamentul-studio, să zicem aşa, şi porni spre restaurantul unde îl invitaseră nişte amici, pe care "îi rezolvase".

Insul pe nume Dan Diaconu era mulţumit, chiar satisfăcut: partidul înfiinţat de el intrase în Parlament, el personal acumulase o avere bunicică, avea elicopter bunuţ, un yacht la fel, un cont bunicel şi era cât pe ce să aibă şi Oltchim-ul. Dar mai cu seamă avea aderenţă, lipici la masele largi populare, avea vasăzică autoritate. Vorba lui înrâurea masele. "Adevărul este că eu - îşi zise entuziast numitul Diaconu - îi încânt seară de seară pe toţi. Eu şi numai eu! Cu vorba mea învăluitoare, cu generozitatea mea, cu adâncimea gândirii mele, cu... ah! Le vorbesc, dom'le, la marea ştiinţă şi-i încânt. Pe urmă merg la restaurant cu amicii, le vorbesc şi-i încânt şi pe ăştia! După aia merg acasă şi mai vorbesc juma de noapte".

În acest moment o cărămidă căzu de pe o clădire şi poc! îl izbi pe numitul D.D. drept în cap. Îl trânti la pământ, dar D.D. sări repede în picioare, îşi pipăi cucuiul cât toate zilele răsărit pe cap şi zise:
- Nu-i nimic. Mergem înainte. Eu sunt Domnul Dan Diaconu. Eu le rezolv pe toate, îi rezolv pe toţi. Iarăşi eu! Pretutindeni eu! E într-adevăr minunat! Eu sunt iniţiatorul tuturor iniţiativelor... tuturor iniţiativelor... Dar care iniţiative? Nu-mi mai amintesc. Nu, staţi să mă gândesc. Mie toate ideile îmi vin dintr-o suflare... Dar care idei?

În acest moment o cărămidă vîîîj! căzu de pe o clădire veche din vechiul regim (trăiam pe atunci în neagra dictatură a lui Băsescu) şi buf! îl trosni drept în cap pe D.D. Acesta se ridică ameţit de la pământ, îşi scutură hainele, îşi pipăi noul cucui apărut pe cap şi zise:
- Ah! Nu-i nimic. Mergem înainte! Eu sunt Domnul Dan Diaconu. Oamenii îmi spun Domnul Dan, iar, când îmi spun aşa, ridică ochii a evlavie. Parcă ar spune: Domnul Iisus! Vasăzică, mergeam la... mergem la... la Oltchim? La Elodia?... La OTV?... La alegeri anticipate?... Unde mergeam eu, domnule? Măi, să fie! Nu mai ştiu unde mergeam.

În acest moment vine cărămida viuuuu! şi biuuuu! în capul lui Dan Diaconu. După ce se ridică năucit şi îşi pipăi cucuiul, eroul nostru zise:
- Eu sunt Domnul Dan Di-a-co-nu! Am toate datele să fiu un om mare. De fapt, chiar sunt un om mare. Eu am ieşit de la... de la.... De unde am ieşit eu? Din pod? Nu. Din Caracal? Nu. Din flori? Din mintea românilor? Nu-mi mai amintesc de unde am venit. Fir-ar al dreacu'!

În acest moment căzu o a patra cărămidă, îl pocni drept în moalele capului şi îi făcu un cucui uriaş. Dan Diaconu se ridică gemând de jos şi se apucă cu amândouă mâinile de cap:
- Vai, vai, vai! Eu... eu... eu sunt.... Cine dracu' sunt eu? Aolică, neică! Am uitat cum mă cheamă. Sunt Ion Iliescu? Se pare că nu. Sunt Crin Antonescu? Nţ! Sunt Anton Crinescu? Sulică Frânaru?

În acest moment căzu o ultimă cărămidă de pe acoperiş şi îl izbi atât de tare, încât insul numit Dan Diaconu căzu lat. Când veniră nişte oameni să-l ridice, acesta începu să bâiguie:
- Eusntdmnldndcnscu. Eumsdldl. Dndmşteu? Dpd? N. Dncrcl? N. Dnflr?...

Atunci cel care se numea Dan Diaconu fu dus la ospiciu şi supus unei terapii intensive cu ajutorul nebunilor din ospiciu. Ca D.D. să-şi aminteasă cine e, aceştia se distrau grozav, citindu-i în fiecare seară textul alcătuit de alt nebun, acum eliberat şi ajuns deputat PPDD: "Dumneavoastră sunteţi Domnul Dan. Dumneavoastră o să ne daţi 20.000 de euro la fiecare român.

Dumneavoastră a-ţi demonstrat-o şi o demonstra-ţi în continuare că, sunteţi cu adevarat unul dintre cei mai buni ziarişti, politician, patriot, român cu adevărat, fie că din Oltenia şi fără dinţi, nu vă puteţi compara cu toţi aceea, aşa zişii analişti politici, toată gaşca aceia de mincinoşi şi nu numai, în frunte cu acei moderatori de doi bani, de la toate televiziunile, cu Pleşu, Liceanu şi Mădălin Voicu care ne minte cu neruşinare, nu spun adevărul pur şi nu informează ceea ce trebuie, pe poporul român, probleme şi lucruri de foarte mare importanţă, nu rahaturi, pur şi simplu vă bate-ţi joc, de România toată, şi-l lua-ţi în derâdere pe DD!
Este cu mult mai patriot, inteligent şi... ce vreţi voi, un bun gazetar decât voi toţi, împreună cu cei din clica politică, care de 24 de ani şi-au bătut joc de acest popor!
Ar trebuii să vă fie ruşine şi, faceţivă cu adevărat meseria de gazetar, nu găozari care sunte-ţi căci nu se ştie niciodată, ce se va întâmpla, nu vă mai jucaţi cu poporul român!!"

După aceea Domnul Dan a început să... a început să... Ce dracu' a început?

Eh, la drept vorbind, asta-i cam tot.