American gothic

Intră Domnul şi Doamna Brown. Doamna Smith lasă lucrul de mână şi le iese în întâmpinare.

D-l Brown: Lăudăm pe Iisus!... Pace casei acesteia!
D-na Smith: În vecii vecilor amin!
D-na Brown: Lăudăm pe Iisus!
D-na Smith: În vecii vecilor amin!
D-na Brown: Vai, ce muşcate minunate aveţi! Iar limba soacrei e o minunăţie!
D-na Smith: Har Domnului, minunate! Am avut şi gerbere, dar s-au uscat.
D-na Brown: Păcat! Ce culoare?
D-na Smith: Crem.
D-l Brown: Dar gospodarul nu-i acasă, doamnă Smith?
D-na Smith: Dă furaj la tăuraşi. Vine imediat.
D-l Brown: Mai aveţi lucernă?
D-na Smith: Har Domnului, avem. Am terminat-o pe cea de la East River, dar mai avem la Carpenters.

Intră Domnul Smith bocănind din picioare.

D-l Smith: Lăudăm pe Iisus!
D-l Brown: În vecii vecilor amin!
D-na Brown: În vecii vecilor amin!
D-l Brown: Ce mai faci, Pete?
D-l Smith: Bine, Jerry, băiete. Cu munca. Omul e dator să muncească, să nu-l găsească moartea şezând.
D-l Brown: Da, da, Dumnezeu hrăneşte păsările care dau din aripi. Mai ai lucernă, Pete?
D-l Smith: Har Domnului, avem.
D-l Brown: De pe tarlaua de la East River sau ai început-o şi pe cea de la Carpenters?
D-l Smith: Am început-o pe cea de la Carpenters... Dar luaţi loc.

Toţi iau loc la masă. Între timp Doamna Smith adusese o tabla cu peşte marinat şi măsline.

D-na Smith: Noi, să ne scuzaţi, postim.
D-na Brown: Şi noi, şi noi, doamnă Smith.
D-l Brown: Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-i trebuie hrană.

Mănâncă în tăcere. Pe tabla rămân o coadă de peşte şi câteva măsline.

D-na Smith: Da' mai serviţi, doamna Brown, vă rog!
D-na Brown: Vai, dar am servit, doamna Smith.
D-na Smith: Ei, serviţi, serviţi! Ştiţi că nici două bătăi nu strică, d-apoi... Ha-ha!
D-na Brown: Doamna Smith, am servit masa acasă şi...
D-na Smith: Măcar o măslină, vă rooog!
D-na Brown: V-am spus, am...
D-na Smith: O măslinuţă, vă rooog, doamna Brown. Sau nu vă plac?
D-na Brown: Vai de mine! Îmi plac, îmi plac, cum să nu!? Har Domnului, sunt bune!
D-na Smith: Atunci? Ei nu, că mă supăr!
D-na Brown (luând o măslină între degetul arătător şi cel mare şi ţinând degetul mic cu eleganţă în sus): Dacă insistaţi...
D-l Brown (luând şi el o măslină şi ţinând degetul mic în sus): O măslină am să servesc şi eu, doamna Smith, da' cu tot cu sâmbure, că face bine la stomac.
D-na Smith: Serios?!
D-l Brown: Da, eu servesc zilnic două-trei măsline cu tot cu sâmbure. E adevărat că la început mă apucă un râgâit, ba chiar îmi vine să borăsc, dar...
D-na Brown: Jerry!
D-l Smith (schimbând vorba): Mike al tău a intrat în pâine, Jerry?
D-l Brown: Daaa, har Domnului, lucrează la Galbraiths Plant. Dumnezeu hrăneşte păsările, care dau din aripi. (Apoi întorcându-se spre Doamna Brown.) Da' ce-am spus, darling?
D-la Smith: Da, da, omul e dator să muncească, să nu-l găsească moartea şezând.
D-na Brown (fulgerându-l cu privirea pe Domnul Brown): Măsoară-ţi cuvintele. Eşti la saloon, n-am înţeles?
D-na Smith: Ei, lăsaţi, lăsaţi!
D-l Brown: Atunci scuzaţi! (Continuând volubil). Ştiţi, măslinele sunt bune la stomac. Iei două-trei zilnic...
D-na Smith: Serios?!
D-l Brown: Daaa, stomacul le mistuie... E drept, la început te apucă un râgâit, ba îţi vine şi să bo...
D-na Brown: Jerry!
D-l Brown: Da' ce-am zis, darling?
D-na Brown (străpungându-l cu privirile): Vezi cum vorbeşti!
D-na Smith: Ei, lăsaţi, lăsaţi, c-aşa-i vorba... creaţă (râde).
D-l Brown (deloc descurajat): Scuzaţi atunci! Mi-a spus mie doctorul Jacobi, că-s tare bune la stomac. Le mistuie. Că la început te apucă râgâiala, ba îţi vine şi să...
D-na Brown (imperios): Jerry! Eşti la saloon, n-am înţeles?
D-l Brown: Pardon, dar...
D-na Smith: Lăsaţi, lăsaţi!
D-na Brown: Se poate aşa ceva? Mâine-poimâine o să... N-am înţeles?
D-na Smith: Nu-i nimic, nu-i nimic! Dar mai serviţi, vă rog.
D-na şi D-l Brown: Vai, dar am servit!
D-na Smith: Serviţi, serviţi! Nici două bătăi nu strică, d-apoi... Ha-ha!
D-na Brown: Am servit masa acasă, d-na Smith.
D-na Smith: Măcar o măslină! Sunt de post!
D-na Brown: Mă rog!
D-l Brown (sentenţios): Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-i trebuie hrană.
D-na Smith: O măslinuţă, vă rooog! Sau nu vă place?
D-na Brown: Vai de mine! Îmi place, cum nu! (luând o măslină între degetul arătător şi cel mare şi ţinând degetul mic cu eleganţă în sus). Har Domnului, sunt bune. Dacă insistaţi...
D-l Brown (volubil): Şi mie îmi plac (luând idem). Cu toate c-am servit masa, două-trei măsline pe zi, cu tot cu sâmbure, sunt cum nu se poate mai bune. Mi-a spus doctorul... evreul ăla... Jacobi. Credeţi-mă, stomacul mistuie şi sâmburele.
D-na Smith: Serioooos?!
D-l Brown: Daaa. Atâta că la început te ia cu râ...
D-na Brown: Jerry!!!
D-l Brown: Da' ce-am zis, darling!
D-na Brown (maimuţărindu-l): Ce-am zis, darling! Eşti la saloon, n-am înţeles?
D-l Brown: Scuze, dar...
D-na Smith: Lăsaţi, lăsaţi, că aşa-i vorba... creaţă (râde). Dar mai serviţi.
D-l şi d-na Brown:?!
D-na Smith: Vă rooog!
D-na Brown: Da' am servit, doamna Smith.Vreţi mov?
D-na Smith: Ei, nu, că mă supăr... O măslină, o măslinuţă... D-na Brown! (dezorientată) Ce mov?
D-na Brown: Că am seminţe de gerbere mov.
D-na Smith: Aveţi seminţe de gerbera mov?
D-na Brown: Ar fi minunate gerberele mov lângă muşcate. Vai, ce muşcate minunate aveţi! Iar limba soacrei e o minunăţie!
D-l Smith: Şi ce ziceai că face Mike al tău, Jerry, băiete? Şi-a intrat în pâine?
D-l Brown: A intrat, Pete. Omul e dator să muncească, să nu-l găsească moartea şezând...

ş.a.m.d.