Ioana d'Arc / Respiraţie inimă la inimă / Înecata

Ioana d'Arc

Dacă Ioana d'Arc a avut o armură
probabil că ea era goală seara, atunci când
rămânea singură în cameră şi se demachia. Pot
să mi-o închipui şi acum la lumina lumânării
cu faţa plină de seu, dându-şi jos praful de pe drum şi vorbele
rostite de tot felul de necunoscuţi. Şi eu, care nu o să fiu niciodată
Ioana d'Arc, ci doar o armură
aruncată pe jos şi luminată slab
de flăcările din covor


Respiraţie inimă la inimă

Încerc să îmi imaginez cum ai arăta dacă
în loc de inimă ţi-ar creşte un fluture
şi fluturele ăla ar fi viu. Toate femeile ar alerga
înnebunite după tine prin grădina botanică
având în mâini plase de prins părul
în timp ce eu aş aştepta
să te aşezi direct pe umărul meu stâng
puţin deasupra şi puţin mai aproape
făcându-mi respiraţie inimă la inimă
lipit cu faţa
de faţa mea


Înecata

Dacă îţi lipeşti urechea de caloriferul din camera mea noaptea
se aude marea. Picioarele patului se acoperă cu o crustă fină de sare
şi poţi pluti în timp ce dormi.

Dacă îţi lipeşti urechea de caloriferul din camera mea peste zi vecinii
nu vor spune nimic. Vor aştepta ca nişte portrete de sfinţi abia desenate pe un perete ud şi acoperit de cearşafuri
să ajungi într-un port.

Dacă îţi lipeşti urechea de caloriferul din camera mea dimineaţa
o să îţi intru în casă ca o înecată frumoasă
pe care o găseşti pe plajă în zori.

(în perioada 1 aprilie 2018 - 30 iunie 2018, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)