Strada IANCU Cavaler de FLONDOR

Un francez de origine germană aşteaptă disciplinat lumina verde a semaforului din colţul unei străduţe a Bucureştiului de azi. Troleibuzul 86 nu ţine cont de educaţia cultivată timp de secole şi îl stropeşte din cap până-n picioare. Francezul de origine germană zâmbeşte politicos. Curios să înţeleagă pe unde calcă, ridică privirea spre plăcuţa cu numele străzii. Iancu Cavaler de Flondor. Quelle ruelle! Amuzanta asociere între numele unui Cavaler de Flondor şi dimensiunea străduţei îl lasă indiferent în faţa unui alt troleibuz care-l stropeşte, din nou, din cap până-n picioare. În franceza antică, flon e un râuleţ, iar dor e măsura unui pumn închis, cu degetul cel mare într-o anumită poziţie. Nu înţelege asocierea celor două grafeme de pe plăcuţa fixată pe-un gard. Dacă le-ar rosti, ar spune foneme. Dar originea germană a francezului nu-l lasă să vorbească singur pe stradă.
 
Poate că numele cavalerului e legat de celebrul actor francez Floridor, cel care îl enerva pe Molière jucând cu succes piesele lui Corneille. Sau invers. După atâtea sute de ani, e foarte posibil ca Floridor să fi devenit Flondor, cele două litere alăturate, r şi i, să se fi lipit una de alta, formând un n. Un al treilea troleibuz trece cu roţile prin aceeaşi baltă a troleibuzelor 86 şi-l stropeşte pe turistul cult din cap până-n picioare.
 
Să fi fost Flondor unul dintre cavalerii mercenari din Flandra trimişi de regele Geza II în iarna anului 1091 la poalele munţilor Lebunion, pe câmpia Traciei, să lupte alături de armata bizantino-cumană ca să-i învingă pe pecenegi, ceea ce s-a şi întâmplat, dar, mai târziu, istoricii spun că de-aci a luat foc mişcarea cruciată cu scopul final de a ajunge la Ierusalim şi ar fi ajuns, dacă mizeria nu ar fi crescut în rândul cruciaţilor, dacă n-ar fi fost femeile să le taie drumurile şi bolile să le roadă oasele, să li se scurgă ultima picătură de vlagă cântând, degeaba, psalmii de mântuire, despre care un profesor de la Tübingen zicea că erau nişte imbecili şi nişte smintiţi acei primi cruciaţi care alergau zi după zi, fliondura, după o capră sau o gâscă, crezând că sunt pline de duh sfânt? Cum fliondura? Poate flendura din ucraineană, sau flaner, cum traducem noi, gândi încurcat francezul.
 
Trei troleibuze trec unul după altul. Traversarea pe culoarea verde a străzii Iancu Cavaler de Flondor nu e posibilă. Singurul pieton e stropit continuu. Din cap până-n picioare. Oricum, habar nu are că Iancu Cavaler de Flondor a fost un om politic din Bucovina, care a luptat împotriva corupţiei şi a măsurilor teoretice luate de boierii români contra stării mizerabile a satelor, a sărăciei, a ignoranţei, întunericului, inculturii etc. (ca acum, când nu mai luptă nimeni, că suntem pe timp de pace, în NATO şi UE), iar ca Preşedinte al Consiliului Naţional al Bucovinei a fost ales actor principal al Actului de Unire de la 1 Decembrie 1918, după care a murit şi a ajuns stradă pentru troleibuze care stropesc. Culoarea verde dispare. Francezul vede roşu. Pe sub fruntea plină de stropi gălbui trec cohorte de cavaleri cu coifuri, tunici, scuturi, devize în franceză şi germană, valeţi, scutieri, cai cu valtrapuri de purpură, flamuri cu steme, capete încoronate, panglici de aur, la gât, la gâtul lui subţire. Ce fel de cai o fi având Cavalerul ăsta de Flondor, de nici nu-l poţi traversa? zice brusc francezul în română.