Strada THEODOR AMAN

Pictorul istoriei poporului român este, desigur, Theodor Aman. Era din Craiova, deşi se născuse la Câmpulung Muscel. Familia părăsise Craiova din cauza ciumei. Theodor s-a întors în Bănie, în acea casă din faţa Bisericii Sfintei Treimi unde se juca cu îngeri fumurii care alergau după el prin curte. Când venea câte-o boare de vânt, îi lua cu el în podul casei şi-i picta. Era eminent la desen, cum spunea profesorul lui, dl Lecca. La 17 ani, a pictat Eliberarea Ţiganilor. Şi, pentru că Dumnezeu tocmai îi dezvăluise tainicul rost al vieţii, a plecat la Paris. În Cartierul Latin. Într-o mansardă. Deasupra unei cafenele, poate Fayot. În mod sigur nu era Procope - cea mai veche din Paris. Profesorul francez de pictură, Martin Drolling, l-a învăţat culoarea vie, contrastul de lumină, precizia în detaliu. Uite, i-a zis, uită-te la plafonul Sălii Oamenilor Iluştri şi zi după mine: La loi descend sur terre, elle y établit son empire et y répand ses bienfaits. Cam aşa i-a zis profesorul în muzeul Luvru. Theodor s-a uitat la plafon şi l-au cuprins vibraţiile patriotice. Nicolae Bălcescu, Bolintineanu, Cezar Bolliac tocmai coagulau forţele revoluţionare europene. Theodor Aman li s-a alăturat.
 
A pictat mult. Peste 3.000 de lucrări îi poartă semnătura. Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul. Mihai Viteazul primind capul lui Andrei Báthory. Izgonirea turcilor de la Călugăreni. O icoană a Sfintei Fecioare - în Capela Romană de la Paris. Multe bătălii. Hora Unirii la Craiova. Ţigăncuşa. Odalisca. Odalisca culcată. Un nud şi o femeie cu câine. Somnul. Struguri, pere, trandafiri, bivoli, jardin de Luxembourg, pe terasă la Sinaia, o stradă, un atac de noapte, interior turcesc etc. Şi Cadâna. Fiica sa vitregă, Zina de Nory. Ar mai fi o serie de tablouri cu Vlad Ţepeş, cu boieri surprinşi pe la ospeţe, şi cu un oştean care răsuceşte la spate mâinile unui bussinesman bizantin. Pe-atunci, în acea istorie a poporului român, boierii erau trădători, corupţia, în floare, iar năzuinţele poporului, pure. Theodor Aman ştia că mersul lumii e complex, dar încă mai credea ce scria la Luvru pe plafonul Sălii Oamenilor Iluştri. Cum că "Legea coboară pe pământ"...
 
Ce bine că Theodor Aman a trăit între anii 1831 şi 1891, că azi n-ar mai fi avut ce picta! Şi ce bine că azi are o stradă care-i poartă numele, pe care plouă. Un domn fără dinţi sare peste-o baltă şi intră la Rocca. Un restaurant cu terasă. Acasă îl aşteaptă un câine ciobănesc mioritic să-i aducă cina.