Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Pentru cine bat străzile

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Strada THEODOR AMAN


Valeria Sitaru

08.12.2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Pictorul istoriei poporului român este, desigur, Theodor Aman. Era din Craiova, deşi se născuse la Câmpulung Muscel. Familia părăsise Craiova din cauza ciumei. Theodor s-a întors în Bănie, în acea casă din faţa Bisericii Sfintei Treimi unde se juca cu îngeri fumurii care alergau după el prin curte. Când venea câte-o boare de vânt, îi lua cu el în podul casei şi-i picta. Era eminent la desen, cum spunea profesorul lui, dl Lecca. La 17 ani, a pictat Eliberarea Ţiganilor. Şi, pentru că Dumnezeu tocmai îi dezvăluise tainicul rost al vieţii, a plecat la Paris. În Cartierul Latin. Într-o mansardă. Deasupra unei cafenele, poate Fayot. În mod sigur nu era Procope - cea mai veche din Paris. Profesorul francez de pictură, Martin Drolling, l-a învăţat culoarea vie, contrastul de lumină, precizia în detaliu. Uite, i-a zis, uită-te la plafonul Sălii Oamenilor Iluştri şi zi după mine: La loi descend sur terre, elle y établit son empire et y répand ses bienfaits. Cam aşa i-a zis profesorul în muzeul Luvru. Theodor s-a uitat la plafon şi l-au cuprins vibraţiile patriotice. Nicolae Bălcescu, Bolintineanu, Cezar Bolliac tocmai coagulau forţele revoluţionare europene. Theodor Aman li s-a alăturat.
 
A pictat mult. Peste 3.000 de lucrări îi poartă semnătura. Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul. Mihai Viteazul primind capul lui Andrei Báthory. Izgonirea turcilor de la Călugăreni. O icoană a Sfintei Fecioare - în Capela Romană de la Paris. Multe bătălii. Hora Unirii la Craiova. Ţigăncuşa. Odalisca. Odalisca culcată. Un nud şi o femeie cu câine. Somnul. Struguri, pere, trandafiri, bivoli, jardin de Luxembourg, pe terasă la Sinaia, o stradă, un atac de noapte, interior turcesc etc. Şi Cadâna. Fiica sa vitregă, Zina de Nory. Ar mai fi o serie de tablouri cu Vlad Ţepeş, cu boieri surprinşi pe la ospeţe, şi cu un oştean care răsuceşte la spate mâinile unui bussinesman bizantin. Pe-atunci, în acea istorie a poporului român, boierii erau trădători, corupţia, în floare, iar năzuinţele poporului, pure. Theodor Aman ştia că mersul lumii e complex, dar încă mai credea ce scria la Luvru pe plafonul Sălii Oamenilor Iluştri. Cum că "Legea coboară pe pământ"...
 
Ce bine că Theodor Aman a trăit între anii 1831 şi 1891, că azi n-ar mai fi avut ce picta! Şi ce bine că azi are o stradă care-i poartă numele, pe care plouă. Un domn fără dinţi sare peste-o baltă şi intră la Rocca. Un restaurant cu terasă. Acasă îl aşteaptă un câine ciobănesc mioritic să-i aducă cina.
 

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer