Strada LUCIFER

Nu i se poate aduce nici o vină celui care a dat denumirea acestei străzi. Unii istorici se sperie când văd scris Lucifer. Ei cred că e vorba de un satanist. Nu e. Satana sau Lucifer e denumirea unui arhanghel căzut din cer pe vremea când mai ploua cu îngeri. Odată cu Lucifer mai picurau şi îngeri buni. Dar, despre îngeri, trebuie consultaţi specialiştii în vieţile îngerilor şi în minima moralia. Alţi istorici îl cred zeul sexualităţii. Pe Lucifer, nu pe autorul care a scris Despre îngeri şi Minima moralia - fiţi atenţi când citiţi!!! Strada Lucifer are forma unui mâner prins de strada Prundeni, undeva pe lângă şoseaua Alexandria. Cuiele ar fi nişte căsuţe cu acoperiş din tablă. Ferestrele lor se deschid spre curţi ferecate. Vara, viţa de vie se caţără pe cablurile TV, se lipeşte de imagini, şi, spre toamnă, se distilează în talk show-uri. Iarna, mânerul îngheaţă. Să fi fost oare Lucifer aruncat din cer în sectorul 5 al Bucureştiului? Şi, dacă a fost, de ce nu ne luminează gratis? De ce ne revin facturile dracului tot nouă? De ce nu mai poate nici ăsta cu coarne să-şi învârtă coada, cum făcea, şi ne era mai bine? Vedeam dimineaţa, când apărea pe cer, vedeam seara, când o lua la vale spre Dunăre - de Luceafăr vorbesc! -, şi mai vedeam şi vreo două ore la televizor. Acum, suntem nevoiţi să ne tăiem singuri curentul. Să ne uităm la cer prin fumul de ţigară. Să facem ochii mici. Ia să-i zicem lui Nice ăla de se scrie cu multe litere să-şi schimbe atitudinea, filozofia, că nu Dumnezeu a murit la noi, ci au murit curentul electric, apa, gazele, medicamentele, nu mai vedem nici o luminiţă. Nici măcar pe-a lui Lucifer. LUCIFER A MURIT.
 
Aşa gândea Asociaţia Lobilor Cerebrali de pe strada Scumpiei după primirea unui bileţel de înştiinţare. Uite-l: vi s-a tăiat curentul, nu mai aveţi voie să daţi drumul la gaze, nu vă mai spălaţi. Muriţi demn. Fără pastile. Fără injecţii. Sufocaţi-vă. Plesniţi. Un ţipăt. Şi cade-un întuneric.