Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Pentru cine bat străzile

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Strada VÂNTULUI


Valeria Sitaru

23.02.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Windy Street din Bucureşti e paralelă cu străzile Vrejului, Pelinului, Pătlaginei, Ştirului. Dacă ar fi reuşit să traverseze şoseaua Mihai Bravu, ar fi ajuns până-n Calea Vitan. Dar acolo ajung străzile Nucului şi Zizin, intrarea Hornului, Foişorului şi Lucian Blaga. Şi alţii.
 
Şi în statul fictiv San Andreas există o stradă a Vântului, dar aceea e croită după modelul unei celebre străzi din San Francisco. Lombard street. Curbe. Borduri înflorate. Clădiri înalte. Vile cu piscine. Parcuri. Spaţii de toate culorile. Steluţe care se activează. Poliţişti de-a dura. Bolizi. Windy windy windy street. Cine nu s-a jucat de-a GTA San Andreas cu acrobaţii nu poate să înţeleagă despre ce vorbim şi nici nu-i povestim. În schimb, îl vom întreba, pe acel cineva, despre vânt: unde-i vântul? Dacă nici la această întrebare nu poate să răspundă, îi povestim un film: Vântul. Cu Lilian Gish, care plecase din Virginia spre Texas, la nişte rude. În tren, un domn o sperie spunându-i că vântul, de obicei, înnebuneşte femeile. Apoi le seduce. Film mut. Cum vântul suflă din ce în ce mai tare, ea ajunge cu greu la ranch-ul rudelor, se căsătoreşte cu un vecin, dar, când acesta pleacă într-o expediţie, reapare actorul din tren, care vrea să-şi continue seducţia. El îi aminteşte iar fraza cu vrăjitoria vântului de a le înnebuni pe femei, se porneşte o furtună de nisip, cu rafale, copaci smulşi, filmul e din ce în ce mai mut, ferestrele ies din ţâţâni, şi dinţii femeii clănţăne. Ea îl împuşcă. Se-ntoarce soţul şi se pupă până la The End. Vântul suflă unde vrea el - ar fi concluzia celebrului film din anul 1928.
 
Mirarea îl va cuprinde din nou pe cel cu care vom încerca să vorbim despre strada Vântului. Căci îi vom pune o altă întrebare: ce e Vântul? Ce să fie ? Ba e asociat cu alte fenomene - cicloane, furtuni, tornade, Popa -, ba că se măsoară cu girueta sau cu drapelul, ba că e de trei feluri: vântul real, vântul aparent şi vântul relativ. Cel real se deplasează odată cu aerul din jurul observatorului. Cel aparent - cu vaporul. Cel relativ - prin deplasarea observatorului cu bicicleta. Nu vom vorbi despre istoria Vântului, cum că ar fi apărut în Odiseea, sau că la japonezi e crud şi sumbru, dar şi cel mai puternic dintre zei. Toate prinţesele cu ochii bridaţi îi cădeau la picioare. El sufla peste ele şi rămâneau gravide. Năşteau kamikaze. La egipteni, vântul era un zeu obscur care a ouat oul primordial din care a ieşit viaţa. Aztecii îi ziceau Kukulkan. Vântul la români are diferite nume: Austru, Băltăreţul, Crivăţul, Zefirul, Sărăcilă, Traista Goală. Sau SOV, pentru feneişti.
 
 

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer