Bulevardul MIRCEA ELIADE

Un amator de fenomene paranormale îşi plimba câinele pe un bulevard din nordul capitalei când, deodată, avu o nălucire clarauditivă conform Ghidului Critic al Extraordinarului. Ştia că facultăţile extrasenzoriale apar cu o uşoară stare de confuzie, cu dezorientare spaţio-temporară, emoţie şi conştiinţă obiectivă. Se aşeză cu spatele lipit de-un gard. Câinele, un lup alsacian, cu nervi solizi şi o mare adaptabilitate la orice situaţie, trată cu indiferenţă claraudiţiile stăpânului său şi, cu ochii după o cioară, căscă scurt. Înainte de-a adormi, auzi şi el următorul fragment de conversaţie PES (percepţii extrasenzoriale) din care nu-nţelese nimic:
 
- Tovarăşe Mircea, credeam că eşti un spirit benign, dar, uite, m-ai strivit de tot! Te-nvârţi, te-nvârţi... Nemurirea sufletului e o consolare. Dar nu trebuie să abuzăm de ea - nu dumneata ai spus asta?
 
- Te-am rugat să nu-mi mai dai citate şi să nu-mi mai spui tovarăşe.
 
- Asta-i acum! Aici, toţi suntem egali. Degeaba ai studiat toată istoria credinţelor şi ideilor religioase, uite că nu ţi-au găsit alt loc şi te-au trântit peste mine.
 
- Te-am rugat să te abţii de la comentarii bolşevice.
 
- Pacemu? Când erai în corpul fizic ţi se spunea că ai un spirit al amplitudinii! Acum, în cel eteric, ai cumva le petit esprit?
 
- Te-am rugat să nu mai vorbeşti din Aivanhov, şi nici în franceză, că habar nu ai. Acum sunt în corpul astral, iar tu eşti monovalent şi abstract.
 
- Ha! Asta ai mai spus-o când scriai articole mistic-totalitare şi ne judecai pe noi, comuniştii ruşi...
 
- Te-am rugat să nu mă mai provoci.
 
- Cum adică? Numele meu l-a purtat acest bulevard înainte să se fi dezvoltat conceptul de cartier al Primăverii! Prin '68... Eu murisem de mult, dar oamenii se plimbau respirând aer curat pe Kalinin, nu pe Mircea Eliade...
 
- Te-am rugat să nu te mai întorci la Nostalgia originilor.
 
- Ia liubliu tibia, că aici asta facem cu toţii şi, de aceea, NU mi se pare corect să ţi se folosească numele de mare savant pe post de lustraţie.
 
- Te rog să nu amesteci Sacrul cu Profanul.
 
- Ba le amestec, nu te mai lăuda nici tu cu titlurile cărţilor pe care le-ai scris, că uite unde s-a făcut Raportul pentru condamnarea comunismului: în casa lui Ceauşescu de pe bulevardul Mircea Eliade. ACOLO A LOCUIT AUTORUL cât timp l-a compus, chiar în bârlogul...
 
- Nu mai râde. Cine l-a făcut acolo?
 
- Cum, cine? Nu ştii?... Nu-ţi mai spun nimic.
 
Câinele-lup ar fi dormit tolănit deasupra gurii de canal mult timp de-aici înainte, dacă stăpânul lui nu s-ar fi smuls din mesajul claraudiţiei cu un urlet de deznădejde. Simţi cum i se desprind cele şapte chakre şi, ca nişte rotiţe din drapelul Indiei, o luară la sănătoasa spre lacul Bordei. Du-te şi prinde-le, îi şuieră el câinelui. Dintr-un salt, lupul alsacian se năpusti şi prinse, una după alta, şase din cele şapte chakre. Obişnuit cu fenomenul, le aşeză la locul lor. Chakra de bază sau lotusul cu două petale (cele ale inocenţei) o-mpinse cu botul în regiunea pelviană. Chakra sacrală, cu patru petale, i-o lipi pe buric (pentru creativitate). În plexul solar o puse pe-a treia, cu opt petale (pace şi satisfacţie). A patra, cu cele 12 petale, o agăţă de inimă (curaj şi siguranţă). La gât îi atârnă (pentru comunicare) alte 16 petale de lotus. La cea de-a şasea, câinele lup începu să dea semne de nervozitate, să mârâie, să scâncească, nu-i conveneau cele 96 de petale care controlau somnul, trezirea, iertarea, spiritul... ce tâmpenie să ai creier uman, să nu poţi ridica un picior în aer la vederea unui pom de frică să nu-ţi smulgă vântul petalele... Ultima, a şaptea, cea cu 1000 de petale, luată de vânt, se oprise în fântâna monumentului din Piaţa Charles de Gaulle, fostă Jianu, fostă Adolf Hitler, fostă Generalissim I.V. Stalin, fostă Aviatorilor. Amatorul de fenomene paranormale îşi privi câinele. Şi intră iar în transă. Cineva, dintr-o casă, îl striga şi pe el Mircea.