Alte păcate

Lucrurile s-au născut în numele meu -
în rest lumea e incoloră, fără albastru, verde, roşu, cenuşiu.
Pe-ici, pe-colo câte o pată de oranj sau de galben
sau de kaki -
şi oameni care beau un surogat de cafea, îmbrăcaţi
în haine de imitaţie de piele.
Este un păcat de neiertat să posteşti şi în
zilele de Crăciun şi de Paşti -
din urmă i-am cules toate veşmintele, ea le lăsa să cadă unul câte unul, primul în parc, pe banca unde şedeam, altul pe aleea cu iarbă, care scurta drumul, apoi pe trotuar, pe treptele casei, în hol şi ultimul în camera cu muşcata; le-am strîns pe toate, nu o puteam îmbrăţişa decît îmbrăcată, oricâte invitaţii la dragoste mi-ar fi făcut până în camera florii cu nume de participiu al unui verb senzual. După ce ne vom despărţi, peste cîteva zile, îţi vei pune brăţările primite în dar pe braţul scaunului şi le vei uita acolo. La plecarea mea, scaunul mă va privi cu profilul, retras timid într-un colţ - tu vei rămîne complet imobilă
vă întind farfuria asta cu carne crudă de miel.
Chiar aşa, dacă brăţările ei stau pe braţul fotoliului,
încheietura fragilă a mâinii şi lemnul capitonat sunt totuna;
scaunul şi fotoliul sunt totuna;
la fel de goale ca tronul după ce vechiul zeu se retrage,
va pleca să-şi pedepsească supuşii,
nu-i va ierta pe aceia care n-au fost nici răi, nici buni.

(în perioada 10 iulie 2018 - 31 octombrie 2018, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)