second glimpse

când am ipotecat podul carol
întru venirea ta, Natalia, am
aruncat şi-un penny în vltava
şi toţi pescăruşii s-au înghesuit
să-l ciupească la marginea
strălucirii tale în expansiune.

iarnă a unui an bisect şi ne-
cruţător, ai apărut din mulţime
şi, înfofolită-n şaluri de bumbac,
ai trecut melancolia străzilor
pragheze în custodia ta -
când ne-am oprit la clădirile

dansatoare, degetele tale
degeraseră deja şi încercau
să se desprindă de pe mânerul
metalic al umbrelei mov.
în acel moment, pot spune,
jocul gleznelor tale prin

gazonul împestriţat de nămeţi
a depăşit în frumuseţe mult
amânatul armistiţiu planetar.
te-am visat gardă într-un club
de striptease, membrele tale
lungi, pe care se pogoară

sfinţi mirosind a ulei de
lavandă, m-au încleştat
lângă fumoar, o singură
dată ţi-ai săltat trupul zvelt
şi m-ai deviat gravitaţional,
în timp ce lentilele de contact

fosforescente ale dansatoarelor
trasau căi aeriene prin fumul
de ţigară. (celor care nu se vor
întoarce acasă, în microfon, cu
voce tare: mân-tu-i-re in vi-tro,
vi-no.) ai fost din nou c-un pas

în faţa mea, ca atunci când
ţi-ai pierdut biletul de tren,
tipii ţi-au dat amendă şi
aşteptam să te-mbujorezi,
să devii mai vulnerabilă
să te pot trece linia

străvezie dintre noi,
pe care parcă ai picurat
singură lubrifiant din
tinctură de păpădie -
Natalia, gardă de noapte
cu ochi de şoim îmblânzit,

în curând mă voi muta-n
surâsul tău luminiscent,
fără marjă de eroare
îţi voi locui pomeţii:
şi-acest bonsai mic din
torace ne va supravieţui.

(în perioada 10 iulie 2018 - 31 octombrie 2018, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)