Anul exact, dar şi întemeietorul mânăstirii, rămân cumva in tenebrele istoriei. Se pare că "responsabili" cu ridicarea mânăstirii din Cârţa au fost călugării cistercieni din Franţa (ordin opus facţiunii benedictine), care i-au dat o formă de cruce. Cistercienii erau călugări umili, ce trăiau în sărăcie şi castitate şi aveau o mulţime de calităţi, printre acestea numărându-se şi abilitatea de a construi lucrări arhitectonice remarcabile pentru acele vremuri. În februarie 1474, regele Matei Corvin avea să închidă mânăstirea, devenită ruină în urma invaziei otomane dar şi a decăderii ordinului cistercian. De menţionat că la sfârşitul secolului 13, sub vasta influenţă a mânăstirii a luat fiinţă localitatea Cârţa (denumita iniţial Cârţa Săsească), populată cu saşi.
Mănăstirea a fost ridicată iniţial din lemn, după care, de-a lungul anilor, au apărut construcţiile din piatră: micuţa capelă, zidurile masive şi corpul principal al aşezământului. După invazia mongolă din anul 1241, un nou arhitect a dat mănăstirii forme gotice mature: până la sfârşitul secolului s-a terminat construcţia bisericii şi a aripii estice, continuându-se apoi cu aripa sudică.
Vizitarea mănăstirii e o încântare a sufletului, în special dacă ai norocul să o faci într-o zi frumoasă, de vară. În cazul în care nu găseşti poarta deschisă, nu dispera: mergi la numărul 110 şi cere cheia, pe care o vei primi în schimbul unui bilet de intrare care costă 3 lei. Familia în întreţinerea căreia se află mănăstirea te va servi cu plăcere şi îţi va oferi şi informaţiile pe care le ceri. Cea mai mare parte a mănăstirii se află în ruină: s-au păstrat biserica (aceasta a fost, de fapt, restaurată), emblematicul turn de la intrare şi câteva ziduri.
În prezent, mănăstirea aparţine de parohia evanghelică din Cârţa.
La Cârţa, preotul de acum şi cel dinainte spun cu sinceritate că se întâmplă lucruri stranii. Preotul de acum, Michael Reger, chiar afirmă într-un interviu: "Nu pot să spun că dacă eu nu înţeleg anumite lucruri, acestea nu există!", iar preotul dinainte i-a relatat înlocuitorului său că a văzut cu ochii lui cum în camerele de la parter şi în beciuri, uneori se mişcă scaunele, tremură zidurile, deşi sunt ziduri masive făcute acum aproape un mileniu. Tot fostul preot era convins că aici sunt fantome, iar actualul preot nu îl contrazice, ştiind că la fiecare pas, în curtea mânăstirii, poţi găsi oseminte omeneşti. (sursa: mysteriousromania.com)
