Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Călătorii  Sageata  Jurnal de călătorie

Acasă, în Argentina


Cristian Geambaşu

31.12.2018
Gazeta Sporturilor, noiembrie 2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Vreţi să recuperaţi fotbalul pe care simţiţi că l-aţi pierdut? Daţi o fugă până la Buenos Aires!


50.000 de suporteri au năvălit la antrenamentul deschis al Bocăi Juniors dinaintea returului finalei Copei Libertadores cu River Plate. Alte zeci de mii au rămas pe la porţile stadionului, faimoasa Bombonera. Dormiseră acolo ca să prindă un loc în tribune. Arena s-a cutremurat, la propriu, sub greutatea pasiunii lor nebune. Ce-i cu oamenii aceştia, ce mesaj ne transmit ei?

La Boca

Football comes home. Fotbalul se întoarce acasă. În nesfârşita lor aroganţă, englezii ţin foarte tare la paternitatea asupra celui mai popular sport al planetei. Dar nu cumva acest "acasă" al fotbalului este acum în altă parte, unde se trăieşte mai simplu? Unde iubirea nu a devenit un surogat, încă unul? Şi nu acum, ci de ani buni. Şi nu în Brazilia, cum ar intui unii, ci în Argentina. Nu oriunde în Argentina, în Buenos Aires. Şi nu oriunde în Buenos Aires, ci în cartierul La Boca. Vecin cu atât de pitoresc-coloratul Caminito.

El Calafate, gheaţă şi foc pentru fotbal

Fix acum un an. Acţiunea se petrece la El Calafate, în Patagonia argentiniană. El Calafate nu este vreun mare oraş, dar este locul de popas în drumul spre faimosul gheţar Perito Moreno. O minune a planetei. Ajunsesem acolo de la Buenos Aires, unde sigur că nu ratasem Bombonera sfinţită cu decenii în urmă de apostolul Diego.

La casele stadionului era coadă pentru biletele la derbyul cu River. Eternul lor derby. Întâlnirea s-a disputat în seara pe care am petrecut-o la El Calafate, despre care v-am spus deja că nu este vreo metropolă. Un fost sat patagonez ridicat la rang de oraş turistic graţie fascinaţiei exercitate de gheţar. Localnicii care peste zi se ocupă să câştige un ban de la bogătanii vizitatori americani, francezi, olandezi, nemţi sau australieni s-au pregătit de meci ca oricare suporteri de pe lumea asta.

Tricourile echipelor favorite, locuri la mesele cârciumilor cât mai aproape de televizoare. Păreau la paritate susţinătorii Bocăi şi cei ai lui River. Deşi primii ar trebui să fie mai mulţi, căci Boca este considerată echipa claselor de jos, iar River a celor din pătura mijlocie şi înaltă.

Lucruri stranii

În afara turiştilor gură-cască asemeni mie, categoriile sociale din care se recruta asistenţa erau oameni simpli şi foarte simpli. La locul lor, îmbrăcaţi modest, însă foarte curaţi. Nu mirosea nimeni a transpiraţie, deşi acolo tocmai începuse vara. Altă ciudăţenie. Nu îşi împărţeau priviri ucigaşe, chit că toţi mânuiau cuţitele ca să taie muşchiul de vită. Nu se certau, se tachinau. Glumeau, îşi aruncau ironii. Se entuziasmau şi sufereau pentru ai lor, murmurau la reuşitele rivalilor. Nu s-a îmbătat nimeni, nu îşi umfla niciunul muşchii, cu sămânţă de scandal. Deşi paharele cu vin de Malbec păreau să nu aibă fund. Ţin minte că s-a terminat nedecis partida, parcă 1-1. Lumea a rămas să comenteze cu o pasiune care depăşea mult nivelul fotbalului etalat de Boca şi de River.

Comorile pierdute

Straniu, călătorisem la capătul lumii pentru a regăsi o lume pierdută. Nealterată ar fi termenul potrivit. Prin simplitatea lui, aidoma acelor suporteri, fotbalul colorase tabloul. S-au păstrat acolo în America de Sud comori pe care noi, prin Europa, le-am aruncat pe fundul mării. Ca pe nişte deşeuri radioactive. Bunul-simţ şi firescul, căldura umană şi credinţa te străbăteau şi te vindecau. Te simţeai acasă, deşi nu mai călcaseşi niciodată pe acolo.

Iubire contra surogate de pasiune

Fotbalul este acasă acolo unde este iubit cu patimă. Anunţ pentru drept-credincioşii capriciosului Zeu al fotbalului. Templul s-a mutat de pe Wembley, mai ales că Wembley-ul veritabil nici nu mai există. Pe locul lui s-a înălţat un surogat.

O arenă supertehnologizată, dar pe care nici gazonul nu mai vrea să crească. La mii de kilometri de Londra trufaşă, patima argentinienilor ţine în viaţă fotbalul cangrenat de rutină, blazare, expunere dezmăţată şi bani prea mulţi. Acolo este casa lui. Aştept cu emoţie returul dintre River şi Boca, care pleacă de la 2-2 din partida tur disputată pe "La Bombonera". De fapt, pleacă de la iubirea mereu vie pentru o echipă.

Simţiţi cum se cutremură tribunele? Auziţi vuietul?

Notă: În urma violenţelor create de fanii lui River Plate pe străzile din Buenos Aires, cînd au atacat cu pietre autocarul celor de la Boca, returul finalei a fost amînat, Meciul a fost ulterior mutat în Europa, pe stadionul lui Real Madrid, Santiago Bernabeu.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Incredibila India (II), Eduard Ţone
Sageata Incredibila India (I), Eduard Ţone (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Club Med, o experienţă în Paradisul din Mauritius, Eduard Ţone (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Povesti din Bucureşti: Mânăstirea Chiajna, Eduard Ţone (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Juzcar, satul albastru din Andaluzia, Eduard Ţone (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata În căutarea fericirii (Jurnal de călătorie în jurul lumii)


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer