Încă din secolul XVIII-lea, arhitecţi şi artişti, precum Claude-Nicolas Ledoux[1], Jean-Jacques Lequeu[2], Étienne Louis Boullée[3], Giovanni Battista Piranesi[4] şi Hubert Robert[5] şi-au imaginat şi au ilustrat universuri urbane fictive, utopii complexe, lucrări care nu prezentau conexiuni cu peisajul arhitectural cunoscut până în acel moment. Apariţia benzii desenate, având în compoziţia sa peisaje urbane futuriste, acompaniază transformările radicale prin care trec marile oraşe la sfârşitul secolului al XIX-lea, datorită dezvoltării puternice industriale şi comerciale, descoperirii unor noi căi de transport şi migrării populaţiei către marile metropole.
Schiţe reprezentând oraşul ideal, La Cittá Nouva, imaginat de arhitectul Antonia Sant'Elia.
Puternic influenţat de oraşele industriale din Statele Unite ale Americii şi de proiectele arhitecţilor Otto Wagner şi Adolf Loos, arhitectul italian Antonio Sant'Elia (1888 - 1916) a realizat, între anii 1912-1914, o serie de schiţe ce înfăţişează un oraş ideal, futurist, intitulat La Cittá Nuova. Într-o perioadă definită de entuziasmul evoluţiei tehnologiei, seria de imagini suprarealiste a fost expusă, pentru prima dată, în cadrul expoziţiei "Nuove Tendenze", din anul 1914, acompaniată de un text explicativ, Messagio, care devine mai târziu cunoscut sub numele de Manifestul Arhitecturii Futuriste.[6] Arhitectul propune ca viitorul oraş Futurist - care trebuie reînnoit cu fiecare generaţie care se naşte, pentru a asigura continuitatea mişcării Futuriste - să fie construit urmărind modul de organizare al unui şantier naval de mari dimensiuni, profitând astfel de mobilitatea şi dinamica noilor spaţii, iar locuinţa Futuristă recomandă să fie gândită ca un mecanism gigantic, folosindu-se în realizarea ei doar betonul, sticla şi oţelul, spaţiul interior urmând să fie complet lipsit de picturi sau sculpturi, definit doar de simplitatea formelor, cu dimensiuni care să satisfacă, în primul rând, utilizatorul, clădirea având calitatea de a fi independentă de regulamentele urbanistice. Noul oraş trebuie să fie caracterizat de construcţii cu înălţimi mari, fără ornamente arhitecturale, cu compoziţii în care predomină liniile oblice şi elipsele, considerate elemente definitorii ale unei arhitecturi dinamice, în care locuitorii se vor deplasa în interiorul clădirilor cu ajutorul lifturilor exterioare, arhitectul propunând, în mod radical, să se renunţe la scări. Circulaţia poate să devină mult mai flexibilă cu ajutorul străzilor amplasate în subteran, pasarelelor şi platformelor mobile, exploatând astfel spaţiile pe care, până atunci, arhitectul le considera ca fiind neglijate - acoperişurile şi subsolurile. Materialele care urmează să fie utilizate sunt betonul, sticla, oţelul, cartonul şi fibra textilă, pentru a înlocui lemnul, piatra şi cărămida.
Schiţe realizate de arhitectul Hugh Ferriss, publicate în lucrarea sa "The metropolis of tomorrow" (1929).
Arhitect vizionar şi artist, Hugh Ferriss (1889-1962) a fost numit, datorită lucrărilor sale care ilustrau un nou oraş modern ideal, "părintele" metropolei imaginare Gotham, oraşul super-eroului Batman. Hugh Ferriss, devenit o puternică influenţă pentru generaţiile de arhitecţi care l-au urmat, jucând un rol important în dezvoltarea culturii pop, şi-a dezvoltat propria tehnică grafică, ilustrând perspective clar-obscure, definite de un lirism fascinant: clădirile cu înălţimi impresionante sunt, în majoritatea cazurilor, scufundate în întunericul nopţii sau într-o ceaţă densă, conturate de luminile care strălucesc difuz, au un profil neclar, amintind de grafica unei fotografii nefocalizate. Deşi arhitectul nu ia în calcul efectul pe care îl poate avea o creştere atât de mare a densităţii urbanismului asupra locuitorilor oraşului (care de altfel sunt complet absenţi în desenele sale), datorită evoluţiei efervescente din propunerile sale pentru oraşul modern, Ferris reuşeşte să creeze compoziţii puternice, care stârnesc emoţia privitorului.]
Înflorirea exuberantă a zgârie-norilor din marile oraşe americane, realizată de arhitect, este materializată în lucrarea The Metropolis of Tomorrow, din anul 1929. În încercarea sa de a contura o posibilă imagine a oraşului viitorului, Ferriss adună un număr impresionant de studii, realizate pe parcursul a cincisprezece ani de activitate împărţită în trei capitole: în primul este prezentată o selecţie a structurilor deja existente în marile oraşe americane, în al doilea sunt ilustrate o serie de propuneri pentru noi clădiri, inserate în sit-uri reale, iar în al treilea capitol, o parte din influenţele conturate în capitolul precedent, sunt însumate, pentru a sugera structura, clădirile şi compoziţia unei noi Metropole imaginare[7].
Pictura Flagrant Délit (1975) realizată de artista Madelon Vriesendorp, rezultat al colaborării acestuia cu arhitectul Rem Koolhaas, publicată în lucrarea Delirious New York (1978).
Entuziasmul manifestat pentru zgârie-norii pe care arhitecţi precum Antonio Sant'Elia şi Hugh Ferriss îi considerau o parte importantă a compoziţiei şi a structurii oraşului viitorului (structuri masive, de mari înălţimi, puternic tehnologizate, adevărate oraşe-în oraşe), este analizat critic în lucrarea arhitectului Rem Koolhaas, Delirious New York, A retroactive Manifesto for Manhattan.
Manifestul retroactiv, pentru Manhattan[8], adresat congestiei urbane, include şi o selecţie a propunerilor utopice realizate de arhitecţi, de-a lungul timpului, pentru peisajul urban al New Yorkului. Rem Koolhaas care declara că "Spiritul Manhattam-ului este conceput în pântecul lui Ferriss"[9], acompaniază analiza cu o serie amplă de imagini. Dintre acestea merită menţionată colaborarea cu artista Madelon Vriesendorp, care se materializează în ilustraţia Flagrant Délit, imagine ironică la adresa compoziţiei urbane existente, a New York-ului. Desenul înfăţişează clădirile Chrysler şi Empire State Building, surprinse de clădirea Rockefeller, întreaga scenă fiind urmărită de Statuia Libertăţii şi o înşiruire nesfârşită de construcţii. Ilustraţia face parte dintr-o serie amplă de schiţe, desene şi picturi, care poartă numele Manhattan, realizate de Vriesendorp, ce abordează teme suprarealiste şi are, ca protagonistă principală, o arhitectură cu trăsături antropomorfe.
Bibliografie:
ENE, Mihai. Utopia şi Arhitectura. Imaginarul arhitectural în literatură şi arte vizuale. Bucureşti: Editura Universitară Ion Mincu, 2013.
FERRISS, Hugh. The Metropolis of Tomorrow. New York: The Ives Washburn Publisher, 1929.
KOOLHAAS, Rem. Delirious New York. A Retroactive Manifesto for Manhattan, New York: The Monticelli Press, 1978.
THÉVENET, Jean-Marc şi Francis Rambert. Archi & BD. La ville dessinée. Tournai: Casterman, 2002.
Ryerson & Burnham. "Paper Architecture: Visionary Structures on the printed Page. Manifest of Futurist Architecture 1914" (New York: 2011)
[1] Arhitectul şi urbanistul francez vizionar, Claude-Nicolas Ledoux (21 martie 1736-18 noiembrie 1806) publică în cartea L'architecture considerée sous le rapport de l'art des moeurs et de la législation, în anul 1804, planurile unui oraş ideal - City of Chaux - amplasat în Salinele Roiale din Arc-et-Senans. Proiectul propus descrie o comunitate izolată care îşi desfăşoară existenţa şi activitatea zilnică paşnic, în deplină armonie cu natura, arhitectul ilustrând un nou urbanism industrial.
[2] Arhitectul Jean-Jacques Lequeu (14 septembrie 1757-28 martie 1826), contemporan cu Claude-Nicolas Ledoux şi Étienne Louis Boullée, a împărţit cu aceştia o abordare vizionară a propunerilor arhitecturale. Cu multiple cercetări şi abordări experimentale, fără să fie însă concretizate, arhitectul propune o arhitectură revoluţionară, definită de o serie de proiecte utopice.
[3] Trebuie menţionată în acest context propunerea nerealizată a arhitectului Étienne Louis Boullée (12 februarie 1728-4 februarie 1799) pentru Cenotaful omului de ştiinţă englez Isaac Newton. Monumentul funerar are o formă compactă, fiind alcătuit dintr-o sferă cu diametrul de 150 metri, susţinută de o bază masivă, completată de vegetaţie.
[4] Artistul italian Giovanni Battista Piranesi (4 octombrie 1720-9 noiembrie 1778) este renumit pentru gravurile ce înfăţişează oraşul Roma dar şi pentru seria "Închisori imaginare"("Le Carceri d\'Invenzione"). Acestea, şaisprezece la număr, ilustrează temniţe enorme, subterane, având compoziţii complexe, bogate în detalii. În construirea perspectivelor, artistul alege suprapunerea mai multor axe de perspectivă, producând astfel un efect de dilatare a spaţiului, care-l copleşeşte pe spectator. Piranesi alege să reprezinte individul care utilizează aceste spaţii sumbre, într-o nuanţă obscură, extremă, iar cantitatea mare de oameni folosită, cât şi locurile unde alege să-i plaseze, contribuie la identificarea planurilor, subliniind incomoditatea spaţiului.
[5] Artistul francez Humbert Robert (22 mai 1733-15 aprilie 1808) s-a evidenţiat prin peisajele realizate şi compoziţiile capriccio (în pictură, acest termen defineşte o fantezie arhitecturală, autorul aşezând, în aceeaşi compoziţie fictivă clădiri, ruine arheologice şi alte elemente arhitecturale, completând peisajul cu oameni sau animale).
[6] Discursul radical al Manifestului Arhitecturii Futuriste critică puternic arhitectura contemporană, prin propunerea unei decuplări complete de la evoluţia istorică a acesteia, pentru a îmbrăţişa noua eră tehnologică, alături de toate beneficiile ei, singura capabilă, în viziunea arhitectului Antonio Sant'Elia, să îndeplinească cerinţele noului utilizator. "Esenţa arhitecturii Futuriste nu este o rearanjare liniară. Nu este o cercetare pentru a găsi noi stucaturi, noi rame pentru ferestre şi uşi şi nu reprezintă înlocuirea coloanelor, pilaştrilor şi a consolelor [...] Ţine de a încuraja o creştere sănătoasă a locuinţei Futuriste, să fie construită conform tuturor cerinţelor tehnologice şi ştiinţifice cunoscute în prezent, satisfăcând magistral toate cerinţele obiceiurilor şi dorinţelor noastre [...] construind noi linii, noi forme, o nouă armonie de volume, o arhitectură a cărei singură raţiune de existenţă poate să fie găsită numai în condiţiile unice care definesc viaţa modernă şi în corespondenţă cu valorile estetice ale sensibilităţilor noastre. Această arhitectură nu poate să fie supusă legii continuităţii istorice. Trebuie să fie nouă, tocmai precum este şi starea noastră de spirit."/"The problem posed in Futurist architecture is not one of linear rearrangement. It is not a question of finding new moldings and frames for windows and doors, of replacing columns, pilasters and corbels.[...] It is a question of tending the healthy growth of the Futurist house, of constructing it with all the demands of our technology and science, satisfying magisterially all the demands of our habits and our spirit, [...] determining new forms, new lines, a new harmony of profiles and volumes, an architecture whose reason for existence can be found solely in the unique conditions of modern life, and in its correspondence with the aesthetic values of our sensibilities. This architecture cannot be subjected to any law of historical continuity. It must be new, just as our state of mind is new".
Ryerson & Burnham. Paper Architecture: Visionary Structures on the printed Page. Manifest of Futurist Architecture 1914, ( New York:2011), 169.
Ryerson & Burnham. Paper Architecture: Visionary Structures on the printed Page. Manifest of Futurist Architecture 1914, ( New York:2011), 169.
[7] Arhitectul Hugh Ferriss propune, de această dată, un peisaj urban dominat de un număr redus de zgârie-nori, care se ridică dintr-o suprafaţă amplă de clădiri cu înălţimi mici. "Prima impresie pe care ţi-o poţi forma despre oraş este aceea a unei câmpii întinse, nelipsită de vegetaţie, din care se ridică, la intervale considerabile, piscuri montane înalte. [...] Totuşi în districtele întinse care se află la baza turnurilor - şi care reprezintă, de departe, cea mai mare parte din suprafaţa oraşului - clădirile au înălţimi joase. Au o înălţime aproximativă de şase etaje: astfel, nu sunt mai înalte decât lăţimea străzilor care le străbat. Dacă aruncăm o privire direct asupra acoperişurilor acestora vom observa că au o culoare care sugerează prezenţa unei abundenţe de plante."/"The first confirmed impression of the city is thus of a wide plain, not lacking in vegetation, from which rise at considerable intervals, towering mountain peaks.[...] Yet, in the wide districts which lie between these towers - and which make up by far the grater area of the city - the buildings are all completely low. They average six stories: that is to say, they are no higher than the width of the streets which they face. Looking directly down upon the roofs of these buildings, we distinguish a color which suggests the presence of an abundance of planting."
Hugh Ferriss. The metropolis of tomorrow (New York: 1929), 109.
Hugh Ferriss. The metropolis of tomorrow (New York: 1929), 109.
[8] "Manhattanism-ul este o ideologie urbană, care s-a hrănit, încă de la început, cu aspectele pozitive şi cu cele negative ale condiţiei metropolitane - hiper-densitatea - fără a pune la îndoială, măcar o dată, că aceasta nu ar putea fi baza unei culturii moderne atrăgătoare. Arhitectura Manhattan-ului este o paradigmă a exploatării congestiei."/"Manhattanism is the one urbanistic ideology that has fed, from its conception, on the splendors and miseries of the metropolitan condition - hyper-density - without once losing faith in it as the basis for a desirable modern culture. Manhattan's architecture is a paradigm for the exploitation of congestion."
Rem Koolhaas, Delirious New York, A retroactive Manifesto for Manhattan, (New York: 1978), 10.
Rem Koolhaas, Delirious New York, A retroactive Manifesto for Manhattan, (New York: 1978), 10.
[9] "Geniul creaţiei [arhitectului] Ferriss se află chiar în mijlocul interpretărilor sale, crearea unei nopţi artificiale care lasă toate incidentele arhitecturale vagi şi ambigue într-o ceaţă de particule de cărbune care se îngroaşă sau se subţiază ori de câte ori este necesar."/"Manhattanism is conceived in Ferriss' womb.[...] The genius of Ferriss' production is in the medium of his renderings itself, the creation of an artificial night that leaves all architectural incidents vague and ambiguous in a mist of charcoal particles that thickens or thins whenever necesary." Koolhaas, Delirious, 117.