Magnetul de frigider

Este, cred, cel mai bun simbol al exceselor şi futilităţilor lumii actuale. E complet inutil, dar şi inestetic, nu are valoare nici decorativă, nici materială, e un element de poluare vizuală şi totuşi circulă ca o monedă de schimb a afecţiunii pe care oamenii şi-o poartă.

Magnetul de frigider vine din călătorie acasă în semn că pasagerul s-a gândit, în deplasare fiind, la cei dragi. El nu e un dar, propriu zis, e doar un pretext de cadou, care nu bucură pe nimeni, de fapt, e doar o convenţie sentimentală pentru cel care îl aduce şi o sursă de profit destul de indecent pentru producători şi comercianţi. E o speculă a celor care ştiu să facă bani fără să vândă nimic.

Magnetul de frigider e, în cazul fericit, un kitsch simpatic, gândit, nu să bucure ochiul, ci să înlocuiască o bucurie... E un dar-surogat, un pseudo-obiect, pentru că nu are nici o utilitate şi nici o noimă. Menirea lui este să fie aruncat, nu păstrat şi, totuşi, nu se leapădă nimeni de el: e de la Mitică. Da, dar Mitică l-a cumpărat ca să se achite de datoria de a lua un cadou adevărat, tocmai pentru că nu te-a iubit suficient încât să-ţi scrie o poezie în caz că nu avea bani să îţi cumpere o rochie.

Magnetul de frigider este un element cheie al modului în care trăim. Această arătare din plastic, carton sau metal e similară altor simulacre cu care ne magnetizăm unii altora bucătăriile, intimităţile, aşternuturile. Ne încărcăm minţile şi sufletele inutil cu tot soiul de ieftinătăţi oferite de cei care nu vor sau nu sunt în stare să ne ofere ceva real, util, fermecător, valoros... şi ne târâm cu ele, prin lume ca nişte câini cu tinichele în coadă.

Nu e nimic mai demn de lepădat decât magnetul de frigider, palpabil sau impalpabil şi totuşi el nu e "consumabil", e rezistent, dur, uneori chiar incasabil, nu se murdăreşte... Dramele se consumă mai rapid.

Oamenii se duc, magneţii de frigider rămân. Ei supravieţuiesc sentimentelor, relaţiilor.Ei nu se potrivesc nimănui, nu au nici un "duh", spre deosebire de obiectele care au o viaţă şi un rost al lor. Mătura, cratiţa, plapuma sunt elemente prietenoase, pentru că, folosibile fiind, sunt muritoare alături de noi... Magnetul de frigider e nepieritor, asemeni dăunătorilor care vin pe ţevi. El inspiră repulsie, zgomot, în orice bucătărie s-ar afla. Menirea lui e să îţi sară în ochi, să zbârnâie, să sâcâie să te oblige să te gândeşti la Mitică, deşi nu s-a învrednicit să îţi cumpere o rochie sau un parfum. El stă la vedere, spre deosebire de cerceii de aur. E special gândit să fie prezent în spaţiul intim, ieftin şi urât cum e. Tocmai ieftinătatea lui îl face indispensabil în orice casă obişnuită.

Bogaţii nu au magneţi de frigider. Ei înţeleg că, de fapt, este un simbol al sărăciei şi al batjocurii la adresa dorinţei celor săraci de-a-şi dărui ceva, material, deşi nu îşi pot permite.

Acelaşi lucru e valabil în materie de prietenie, sex, comunicare. Se oferă în prostie magneţi de frigider pe un fond de sărăcie sufletească, în lipsă de dorinţă adevărată şi de bucurie de a fi împreună şi de a dialoga reale.