Şi dacă ne-ar arde capetele,
Frunţile ni s-ar topi de ştiinţă
- încântat de cunoştinţă -
Ne-am desprinde mâinile din buzunare
Şi am trece uşor prin pletele de vânt
- nu cânt -
Am voce de bătrân pipaş
Şi ţi vorbesc de arta de a fi păgân.
Pe marile migrene nocturne,
Să pui un vârf de
- nu te doare -
Ca să nu iasă în calea ta,
Vânătorul.
Prin cascadele de
- ce important sunt -
Mă iau în serios.
S-ar putea, în călătoria ta
Să dai numai de sirene urâte,
Cu feţele zbârcite de la apă,
Să ştii că-s toate ale mele
Vânătorul!
Numai dânsul nu-mi aparţine
Pentru dânsul sunt căprioara rănită,
Deci dacă fug să ştii că
Vânătorul!!
Ştii ce, mai bine fugi,
eu am să-mi fiu propriul vânat,
în plin sezon
N-ai înţelege tu
Nu sunt prinţesa rătăcită,
Sunt
Vânătorul.