Şi încă ceva regretabil despre moarte
e dispariţia magiei care-ţi poartă amprenta,
magia ta clădită o viaţă, cunoscută de lume -
replicile, poantele, nuanţa
pentru cei iubiţi, cei mai apropiaţi
de buza scenei, cu feţele albite
în lumina rampei, râsul printre lacrimi,
respiraţia lor caldă pulsând laolaltă
după ritmul inimii tale,
reacţia lor şi jocul tău îngemănate.
Glumele la telefon. Amintirile strânse
în documentul cu acces rapid. Toate astea.
Cine le va mai face? Tocmai; nimeni;
imitatorii, urmaşii nu sunt acelaşi lucru.
(în perioada 1 noiembrie 2018 - 28 februarie 2019, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Descântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuRuga cuvintelor, N. Scott MomadayToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate