o zi de iarnă / aproape târziu

o zi de iarnă

înainte să se facă lumină
aşteptăm,
avem tot timpul din lume
mergem deja prin zăpadă
o să îmi aduc aminte,
toate se înghesuie în mintea mea
ca într-o cutie de chibrituri

târziu, către prânz,
se amestecă zăpada cu lumina,
curţile interioare din mine
îşi deschid uşile,
moartea vine şi stă
la masă cu viaţa în fiecare seară.

aproape târziu

şi iarăşi am obosit
un oraş prea rece
trecut prin inelul de pe fiecare deget

strig tare într-o intersecţie cu semafoare
mai departe de nelinişte nu este nimic

de aici se vede până foarte departe
viaţa mea din anii viitori,
freamăt al singurătăţilor regăsite

nu vorbeşti, doar te apleci peste balustradele
sensibile ale vieţii tale
vreau să îţi pese,
vreau să te porţi fără ciorapi şi fără eşarfă

de parcă lumea asta ar conta,
de parcă totul s-ar întoarce către tine,
e uşor să uiţi,
e cel mai uşor
punct
fără alt capăt.



(în perioada 1 martie 2019 - 1 iunie 2019, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)