1. Mergi la cursele de cămile
Nu am avut norocul să prindem o cursă de cămile, fiindcă sezonul acestora începe în noiembrie-decembrie, dar am ajuns la Al Shahaniya, marele hipodrom (aflat cam la o oră de Doha) în care se desfăşoară acestea şi unde, în extra sezon, cămilele sunt antrenate de către îngrijitori (în mare parte) sudanezi. Treaba cu cursele de cămile în Qatar e extrem de interesantă. Acesta e numit "sportul şeicilor" şi trezeşte pasiuni de nebănuit, cu toate că, atenţie!, în Qatar pariurile sunt interzise. Deci, la prima vedere, cursele se desfăşoară de amorul artei. Dar nu este deloc aşa.
Cursele de cămile se desfăşoară în Qatar din 1972, imediat după anul proclamării independenţei ţării, fiind un sport moştenit din timpuri străvechi, care atrage numeroşi tineri din zona Golfului şi care este, în mod special, extrem de costisitor. Asta pentru că o cămilă de curse poate ajunge la preţul de 200.000 de dolari, la care se adaugă îngrijirea şi antrenamentele. În fiecare sezon se desfăşoară câteva curse iar premiile sunt exorbitante, mergând de la cele mai noi modele de Lamborghini până la premiul suprem - Sabia de Aur, care se acordă la cursa Emirului, din finalul sezonului.
Precum spuneam, proprietarii cămilelor trebuie să-şi permită nu doar costul cumpărării animalului ci şi pe cel al îngrijirii acestuia, care creşte de la an la an. La acesta se adaugă şi costul inseminării unor anumite rase de cămile, unul exorbitant. Însă cel mai interesant lucru vine din modul în care sunt conduse cămilele pe parcursul cursei.
Până în 2004, cămilele erau conduse, pe post de jochei, de către tineri şi chiar copii în vârstă de patru ani. Însă în urma unui accident care s-a soldat cu moartea unui copil, guvernul a dat o lege prin care a interzis participarea micuţilor la curse. Aşa au apărut jocheii-roboţi. I-am văzut într-un magazin aflat în apropierea hipodromului: sunt nişte obiecte de dimensiuni reduse, cu o greutate de circa 25 kilograme, care au un dispozitiv ce înglobează o cravaşă ce poate fi manevrată prin telecomandă de către proprietarul (sau antrenorul) cămilei, de la standuri. Acesta poate biciui cămila, mai repede sau mai încet, sau o poate stimula verbal, fiindcă jocheii-roboţi au un difuzor încorporat. Un asemenea robot costă în jur de 5500 dolari iar o cămilă de curse poate ajunge la sprinturi de până la 60 km/h, viteza lor constantă fiind de circa 45 km/h.
La cursele de pe hipodromul Al-Shahaniya participă în fiecare sezon mai mult de 6000 de cămile. Majoritatea dintre ele sunt antrenate la hipodrom de către îngrijitori africani, pe care i-am văzut făcându-şi treaba cu sârg, alergând cămilele sau dând indicaţii jocheilor-roboţi montaţi pe cocoaşele acestora. Pistele sunt lungi, ajung până la 6 km, aşa că imaginile cu cămilele antrenându-se în mijlocul a... nimic sunt memorabile. De remarcat că antrenamentele sunt încheiate cu timp de relaxare pentru cămile, care sunt lăsate să se îmbăieze în piscine cu jacuzzi, special amenajate.
Şi apropo de sporturi, qatarezii sunt mari amatori de mişcare şi de întreceri sportive. Fotbalul stă pe primul loc iar faptul că în 2022 urmează să se organizeze Cupa Mondială în Qatar, spune multe despre cât se investeşte în această zonă. Qatari National Football League există încă din 1963, în campionat participă 14 echipe şi, aşa cum se ştie, Qatarul a devenit un miraj inclusiv pentru fotbaliştii şi antrenorii români. Claudiu Keşeru a jucat pentru Al Gharafa iar Dragoş Grigore încă evoluează pentru Al-Sailiya. În plus, handbalul (se ştie despre naţionala mercenarilor, creată de qatarezi, care a ajuns vicecampioană mondială), golful, baschetul, sporturile acvatice şi cele cu motor (Doha găzduieşte o etapă de Moto GP) sunt şi ele în top.
2. Relaxează-te în Souk Waqif, bazarul din Doha
Souk Waqif este, probabil, cel mai frumos loc din capitala Doha şi unul dintre cele mai vizitate din Qatar. Un fel de "centru vechi" de tip bazar, dar nu ca un bazar oarecare dintr-un oraş islamic ci unul ordonat şi curat, cu zone pentru toate gusturile, de la cea de condimente la cea în care se vând păsări şi animale mici, de la cea dedicată şoimilor de vânătoare la cea "culturală", de la cea cu covoare şi stofe la cea cu oale şi ceramice, cu parfumuri şi bijuterii, cu haine, cu suveniruri, totul culminând, desigur, cu zona de restaurante.
Souq Waqif a luat fiinţă cu mai bine de un secol în urmă, când Doha era doar un sat, în apropierea unui râu secat, fiind locul în care se adunau beduinii pentru a face negoţ şi trocuri cu bunurile lor (peşte, capre, lână). În 2006, locul a intrat în planul de reorganizare guvernamentală, clădirile mai noi de 1950 fiind demolate iar cele grav afectate de trecerea timpului fiind refăcute.
Acoperişurile de metal au fost înlocuite cu cele tradiţionale, din lemn şi bambus şi au fost reintroduse vechile sisteme de aerisire şi păstrare a unui climat răcoros în locuinţe. În 2008, bazarul s-a redeschis, oferind imaginea unui loc splendid, cu o atmosferă unică, întreţinută de numeroase evenimente culturale. Am asistat la unul - un spectacol de muzică şi dans islamic, oferit de câteva zeci de bărbaţi care se produceau la ceas de seară întru admiraţia publicului ad-hoc.
Spectaculoasă este partea dedicată şoimilor de vânătoare, aceasta fiind pasărea "oficială" a Qatarului, totodată cea mai preţuită. E un mic şoc să intri în souq exact prin zona şoimilor. Zeci de păsări, frumos aliniate pe standuri de lemn, cu capetele acoperite de bonete din piele sau din materiale ornate cu motive tradiţionale. Un exemplar de şoim, pregătit pentru a lua parte la partide de vânătoare sau la întrecerile dedicate, poate ajunge la câteva mii de riali qatarezi. În imediata apropiere se află Spitalul de Şoimi, care arată cam ca un centru medical din mijlocul Bucureştiului. Dacă a fi cămilă de curse în Qatar e un lucru nobil, s-ar spune că a fi şoim e sublim. Mai ales când stăpânul te dotează inclusiv cu GPS. Doar să nu trebuiască să aştepţi prea mult priponit în magazin, cu ochii acoperiţi.
Am luat masa într-unul dintre restaurantele aflate în souk. Mâncare arăbească, delicioasă, meniu cu supă de linte, cu antreurile specifice, de la humus la moutabal şi tabule, cu un mix grill de cărnuri diverse şi un desert pe măsură. Mâncarea qatareză e influenţată de gastronomiile iraniană şi indiană şi orice masă se încheie cu un digestiv, un ceai karak, îmbogăţit cu lapte şi cardamom. Nu am încercat preparatele din cămilă, probabil din respect pentru faptul că, poate, nu avusese norocul să ajungă la curse şi sfârşise în oală.
În tot cazul, să stai într-o seară de weekend (în Qatar zilele de weekend sunt vineri şi sâmbătă) la o masă în souk, pufăind dintr-o shisha aromată, cu o limonadă cu mentă alături, privind la oamenii care se perindă prin faţa ta, e o experienţă liniştită şi relaxantă a ceea ce înseamnă Doha. Sau, extrapolând, a ceea ce înseamnă viaţa frumoasă, într-unul din locurile minunate ale lumii.
3. Plimbă-te pe Cornişa din Doha şi admiră unul dintre cele mai frumoase skyline-uri din lume
Corniche (Cornişa) e o promenadă lungă de şapte kilometri care se întinde de-a lungul Golfului Doha, între downtown şi zona din apropierea Souk Waqif, oferind o senzaţională privelişte asupra zgârie-norilor Qatarului, unul dintre cele mai frumoase skyline-uri pe care le poţi vedea pe Terra. O faleză pe care e o plăcere să te plimbi, în special la răcoarea ceasurilor de seară, încercând să prinzi o fotografie cât mai reuşită cu înaltele clădiri şi atrăgătoarele lor lumini.
Pe Corniche, lumea iese să se plimbe, să alerge, să pescuiască, să se relaxeze. De la spectaculosul Muzeu de Artă Islamică, realizat de cunoscutul arhitect I.M. Pei, şi până la Hotelul Sheraton sunt circa 5 km pe care îi poţi parcurge într-o oră şi jumătate (de preferinţă nu când arde soarele cel mai tare - am făcut o parte în aceste condiţii şi nu e tocmai de senzaţie).
Foarte frumoasă este zona de nord a Cornişei, la intrarea în portul de nave tradiţionale dhow, acolo unde se află un superb monument în formă de perlă, care noaptea îşi schimbă culorile, parcă invitând vizitatorii să-l fotografieze.
De aici se pot închiria ambarcaţiuni cu care să faci plimbări prin golf, în vreme ce în partea diametral opusă, în apropiere de Sheraton, hotelul în formă de piramidă aztecă, te poţi relaxa în Parcul Rumaila, unde familiile ies în weekend pentru a-şi petrece timpul la picnic, cu marea de un albastru ireal într-o parte şi zgârie-norii adormiţi în cealaltă.
Într-o asemenea zi de vineri am făcut o plimbare inclusiv printre uriaşele clădiri din sticlă şi oţel, într-o încercare (nereuşită) de a ajunge la ultimul etaj al uneia, pentru a prinde Doha de la înălţime. N-am reuşit (doar la Sheraton am avut noroc însă hotelul nu e atât de înalt) dar am trăit sentimentul de pitic în ţara gulliverilor trecând pe lângă uriaşii cu aluri futuriste şi nume care de care mai comerciale: Palm Tower (245 m), Burj Qatar (232 m), Tornado Tower (200 m) ş.a.m.d.
4. Culturalizează-te la Katara Cultural Village, din Doha
"Valea Culturilor" i se mai spune acestui foarte interesant loc din Doha, pe care oricine îl poate vizita pentru a face cunoştinţă cu tradiţiile, teatrul, arta şi arhitectura qatareză. Katara se află în apropiere de Pearl Qatar şi chiar dacă nu e un loc spectaculos prin proporţii, merită vizitat pentru atmosferă şi, dacă intri într-un mood cultural, pentru oferta din această zonă, care include biblioteci, centre de patrimoniu, o operă, un teatru, galerii de artă, facilităţi academice, un interesant amfiteatru roman (care poate găzdui 5000 de persoane) dar şi cafenele, zone verzi şi un centru de informare turistică. În zona de lângă plaja publică Al Yazwa se organizează anual două festivaluri (unul de iarnă, celălalt de vară).
Impresionantă este arhitectura locului, începând cu cele două "turnuri porumbel" de la intrare, continuând cu aleile şi coridoarele complexului, cu moscheea Katara şi cu moscheea de aur. Dacă ai timp la dispoziţie, merită să-ţi petreci o zi la Katara Village şi să descoperi o altă faţă a Qatarului, una modernă, proaspătă, intelectuală.
(va urma)