Ars Amandi

consecinţă a trecerii profeticului în imanent
am încetat să mă mai rog în pieţe publice
- oamenii cară plase de roşii - şi eu
cerşesc existenţă din quanta Universului
- care cară o plasă de oameni - care-i care
am încetat să mă mai gândesc la consecinţe
constanta atracţiei universale prezice
trotuare pavate cu roşii zdrobite şi gunoi
sub paşi de aceeaşi noi mâncându-ne între noi
am încetat să mai strig prin parcuri - ars amandi
metamorfozele oamenilor în câini
şi a câinilor în stăpâni asupra sufletului
îmi tulbură întreg lanţul trofic de până la tine
când te văd - dorinţa mea de a fi animal
se iubeşte cu raţiunea mea de om şi moare
ieri mi-au dat câte un leu cincizeci în piaţă
până să-i scuip că nu au înţeles că eu
întindeam mâna după stele fictive
am rostogolit mental două-trei roşii pe macadam
apoi două duzini pentru că părea minunat
şi am început să îmi rostogolesc toţi oamenii
după roşii - dar cu o viteză puţin mai mare decât
a roşiilor în sine - ca să le strivească
şi să se umple de zoaie într-un final
aici sunt banii dumneavoastră
am început să le urlu castanilor
în parcul pustiu - am continuat până s-a înserat -
lumina zilei nu mai avea răbdare cu mine
aici sunt banii dumneavoastră
le-am repetat în şoaptă - până când stelele
m-au umplut de zoaie - stelele alea adevărate
pe care le-am tot aşteptat