aproape că intru la tine în casă pe google maps
traversez stradă cu stradă
fac drumul de la supermarket pînă în faţa blocului
zi de zi
îmi şterg picioarele
pe covoraşul din faţa uşii de la intrare
mîine am să dau fuga în piaţa Carmel
şi am să mă-ntorc cu două dorade proaspete
pentru masa de seară pe care am să le pun
să te-aştepte tot în faţa uşii de la intrare
să te privească în ochi
şi să nu ştii dacă e reproş sau încîntare
şi lîngă ele coriandrul şi cutia de plastic
plină cu boabe de rodie sîngele
peştilor s-a făcut fruct pentru noi
aşteptîndu-te
***
nu am deloc imaginaţie
doar o dorinţă continuă de expulzare
şi o nevoie să plîng
în timp ce luna se înalţă retezată
ca un copil pe umerii tatălui
care îl aruncă întruna în mare
şi îi vezi mereu numai capul
o minge peste ape metalice
lungi
cînd vara e gata şi toamna
vine în valuri
e bine să fii departe
prietenii mei cei mai apropiaţi
nu înţeleg plînsul
ei nici nu plîng vreodată
mă privesc ca pe o lună nouă
de care nu poţi să te apropii
şi pe care o ai în faţă tot timpul
***
prietena mea nu plînge cînd vede trenul apropiindu-se tot mai tare de ea
ea de cînd era foarte mică ştie că-l poate opri cu un milimetru înaintea
impactului
prin infern împreună privim în acelaşi timp soarele
cum creşte şi descreşte
pe victoriei peste drum de green
***
prietena mea şi cu mine
stăm în faţa uşilor închise
şi nu batem în ele
doar jucăm mima aşteptînd
mimăm că le spargem
că avem cheile potrivite
că sunăm şi fugim
că rîdem în hohote
şi aşa trece ziua
(în perioada 1 martie 2019 - 1 iunie 2019, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)