Pe aceeaşi pagină mai era o ştire despre Smaranda Brăescu, care urma să sară cu paraşuta de la 1.200 de metri, despre o profanare de morminte în comuna Urlaţi, despre interzicerea comerţului ambulant în trenuri şi echipa B a Ungariei. "Ardealul" era un "Organ zilnic de informaţiuni", avea 4 pagini şi costa 1 leu.
După cum se vede cu ochiul liber, în ştire nu se precizează din ce motiv doamna Domocoş a avut criza de nervi. Nu cred că are importanţă faptul că locuia la nr. 13. E un număr ca oricare altul, iar numele dânsei este neutru. Nu are nume predestinat, ca de exemplu: Tristescu, Jelescu, Mieluşescu. Un oarecare domn Jelescu a fost sfâşiat de un oarecare urs, toamna aceasta. Iar un oarecare Mieluşescu, jandarm în 1990, a fost bătut de mineri. Despre domnul Tristescu nu mai spun nimic. Oricum, simple coincidenţe.
Trebuie să ştiţi că femeile rar se folosesc de cuţit, în afara bucătăriei. Dacă piticii de pe creier se apucă să sară cum n-ar trebui să sară, atunci ele mai degrabă se gândesc la somnifere, ferestre deschise, otrăvuri sau trenuri. Foarte rar la cuţit sau funie. Eventual, în afara bucătăriei se gândesc la cuţitele de zarzavat numai atunci când simt nevoia să le înfigă în cauciucurile unei maşini sau le trece prin minte că n-ar fi rău să taie un cârnat de sub plapumă, din chiloţii partenerului de pat (vezi aici cazuri concrete în presa internaţională). După cum rezultă din toate aceste ştiri, nervii sunt nocivi, duc la fapte necugetate, ireversibile, cum ar fi tăierea pulsurilor (ce nu mai pot fi cusute) şi la tăierea cârnaţilor de sub plapumă (care pot fi reparaţi, dar doar parţial).
Totuşi nu pricep de ce să-ţi bagi cuţitul în tine la "nervi", când există atâtea alte metode de descărcare. Unii înjură, ţipă, alţii trântesc uşile, sparg, lovesc pereţii, ies din casă la 3.00 dimineaţa şi se învârt prin cartier, aruncă cu pietre în vitrine, sparg cauciucurile de la maşinile altora, urlă ca lupii, numără până la 20 apoi înjură din nou... Mă rog, sunt multe metode. Cele mai periculoase: aruncarea obiectelor pe geam. Mulţi nevinovaţi au murit aşa, pentru că la nervi unii au aruncat cu sticle şi tigăi, în direcţia sursei de enervare, nu au nimerit-o, în schimb au zburat pe fereastră în capul trecătorilor. Şi zău că e stupid să mori pe stradă doar pentru că doi necunoscuţi de la etajul 7 s-au certat ca chiorii şi-au aruncat oala cu sarmale pe geam. La fel, e tragic atunci când vecinii consideră că liniştea e o stare inacceptabilă în bloc, şi prin urmare se apucă să lovească cu picioarele în uşi (din fericire în ale lor), atunci când îşi uită cheile sau când nu le deschid soţiile.
Să luăm un astfel de exemplu. Personaj principal: vecinul nervos. Motivele furiei: uşa încuiată, soţia postată în partea cealaltă, vecinii care îi cer să se calmeze, tâmpiţii de la chioşc care nu i-au mai dat vodcă pe datorie, Iliescu şi Băsescu, Putin, tâmpiţii care nu i-am mai dat vodcă, soţia, soţia, curva de soţie şi curva de maică-sa, boii din Parlament, şoferul de autobuz, vecinii, soţia, soţia, soţia, soţia, soţia, uşa naibii care nu se mai deschide, soţia, soţia care stă cu umărul lipit de uşă (pe partea cealaltă), soacra, soacra, soacra, vecinii, vecinii, Putin, Bush, curva de soţie, soacra, soţia, soţia, soţia, soţia, soţia, soţia, soţia, uşa încuiată, soţia... Acum depinde de cât de puternici sunt nervii. În funcţie de forţa lor, uşa o să cedeze ori n-o să cedeze. În funcţie de nervii personajului, soţia va ajunge sau nu va ajunge la spital. La Urgenţe sau la Ortopedie. Sau la Psihiatrie. Depinde. Doar în cazuri rare femeia personajului va ajunge la Morgă. Oricât de nervos ar fi personajul, îi va mai rămâne un dram de luciditate. Realizează că după ce va ieşi din puşcărie va trebui să-şi găsească o altă nevastă şi o altă soacră, prin urmare: prea mare efortul.
Contează mult şi încălţările şi lemnul din care e făcută uşa. E important şi preşul. Într-un caz din 20, dacă preşul de şters papucii pare confortabil, personajul va prefera să-şi petreacă noaptea pe el, după ce va obosi.
Sfat: niciodată să nu-i spui unui om furios să se calmeze. Poţi să-i spui să se liniştească doar dacă vrei să se enerveze şi mai tare. În acest caz te uiţi fix în ochii lui injectaţi şi calm, citeţ, rosteşti vorbele acestea: Te rog să te calmezi. Nu mai ţipa.
Fireşte că brusc se va enerva şi mai tare, aşa că e bine să stai cât mai aproape de uşă, cu papucii în mână.
