Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Foileton  Sageata  Oameni de pîslă

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Oameni de pîslă (XII)


Dan Recheşan

24.03.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Rezumatul capitolelor precedente: Agentul principal Cornel Bălosu îl urmăreşte pe Drăgan Dragoviştean, suspectat de contrabandă cu cărţi. Şeful lui, Răduleasa, este nerăbdător şi îi cere rezultate care să permită reţinerea acestuia. În ciuda faptului că are pretenţii de poet, Bălosu e cam agramat. O fotografie din tinereţe a lui Dragoviştean îl face pe Bălosu să îl recunoască: un chitarist care îi jignise cu ani în urmă spunînd că poeziile sale sunt pline de emoţii desuete. Bălosu dă un anunţ matrimonial, la care răspunde Analena, zisă Bionsela Ponce de Leon, dansatoare. Se întîlnesc la Universitate şi aceasta îi dă un memory stick pe care e un videoclip bizar, cu nişte adolescenţi prinşi într-un fel de ritual tribal. Răduleasa îi explică lui Bălosu că poliţiştii sunt oameni de pîslă, pentru că se ocupă de protejarea indivizilor de fricţiunile dintre autorităţi şi diversele grupuri de interese. Bălosu are un vis romantic cu Bionsela. Cînd Bălosu află adresa lui Dragoviştean, o găseşte în casă pe Bionsela. Aceasta îi spune că locuieşte cu un unchi iubitor de cărţi şi îl invită să mai treacă pe la ea. Bălosu îi povesteşte că a visat-o, ea spune că dacă visul nu a fost decent nu îl mai primeşte în vizită. Bionsela merge la Hanul cu Tei pentru a-l avertiza pe Drăgan de vizita poliţistului. Răduleasa află că Bionsela e dansatoare la Camino Club şi decide să meargă cu Bălosu, acesta din urmă în travesti, să o vadă. În aceeaşi seară, un necunoscut incendiază clubul aruncând înăuntru un cocktail Molotov.

12.

În mod surprinzător, Analena-Bionsela recunoscu în travestitul care urla şi sufla din fluier ca un disperat pe cel căruia îi servise dulceaţă de cireşe amare în urmă cu doar cîteva ore. Cînd scăpă din îmbulzeală, înşfăcă o jachetă a unui paramedic care pansa preocupat răniţii, se înveli în ea fiindcă îi era frig doar în costumaţia de scenă, şi sări într-un taxi mirosind a vomă şi deodorant de conifere spunîndu-i şoferului să o ducă pe strada Speranţei, numărul douăzeci şi doi, dar cînd ajunseră pe bulevardul Carol la intersecţia cu Hristo Botev îi spuse să oprească. Plăti şi o luă repede la picior, asigurîndu-se că nu o urmăreşte nimeni pînă ajunse pe strada Caimatei colţ cu Cristian Radu, în dreptul unei case boiereşti, cu marchiză şi grădiniţă de flori înspre faţadă. Împinse poarta din fier forjat care scîrţîi lugubru în noapte, îi spuse ciobănescului alsacian care sări mîrîind prietenos să o întîmpine, "Stai cuminte, Max, n-am timp de joacă" şi se îndreptă spre intrarea din dos, unde se zărea singura fereastră luminată. Sună de trei ori, o dată lung, o dată scurt şi din nou lung, iar cînd cineva dinăuntru o întrebă "Cine e?" răspunse "Ponce de Leon" şi la portiţa scundă cu geamlîc din sticlă colorată se deschise. O întîmpină un bărbat tînăr purtînd o bărbuţă colier, roşcată şi rară cu fruntea înaltă prelungită de pleşuvie, înveşmîntat într-o rantie din şiac aspru, vopsit cu coji de nucă.
- Toate-s bune, Analena? întrebă el făcînd semnul crucii deasupra jachetei roşii cu însemnele lui esculap pe piept.
- Cred că da, părinte Cărămidaru, spuse fata. Drăgan e aici?
- Da, aşteaptă-mă un minut, se auzi din încăperea alăturată, vin imediat!

Cînd o văzu Dragoviştean se plesni cu palma peste frunte:
- Iartă-mă, te rog, dar am uitat ca pămîntul că ai spectacol în seara asta! Cum a fost?

Ea îşi scoase jacheta şi în timp ce diaconul îşi pleca ruşinat ochii văzînd-o aproape goală, spuse:
- Nasol, un nebun a aruncat o bombă incendiară sau aşa ceva şi nu am terminat tot dansul... nu ai ceva de îmbrăcat, cred că mi-au ars toate cîrpele acolo!?

Cărămidaru începu să scotocească într-un dulap bătrînesc din lemn de nuc şi se apropie cu un pulovăr cu nasturi din lînă cafenie şi o pereche de pantaloni bărbăteşti în mînă.
- Grozav, ţoale vintage, pot să stau pe un scăunel pe Victoriei şi să dau probă la o filmare gen Bollywood ca-n micul lustragiu! zîmbi fata îmbrăcîndu-se şi hainele acelea îi dădeau un aer de Gavroche antebelic.
- Ţi-e foame, nu-i aşa? se interesă Drăgan, hai, stai jos să mîncăm ceva că nici noi n-am cinat încă!

Se aşezară la o măsuţă joasă, rotundă şi părinţelul le aduse caş proaspăt, slănină afumată, ceapă verde şi cîteva felii zdravene de pîine de casă. Cărămidaru binecuvîntă bucatele în grabă şi mîncară toţi trei din blide de lut smălţuite fără să vorbească, iar după ce terminară Dragoviştean îi spuse:
- Poţi să te culci aici, avem o canapea extensibilă, e prea tîrziu să te duci în Balta Albă!

După ce îi aranjă culcuşul şi o înveli cu o pătură care mirosea a tămîie, Analena îl întrebă cu pleoapele grele de somn:
- Drăgan, de fapt ce faceţi voi, ce aveţi de gînd? Să răsturnaţi ordinea democratică şi-aşa destul de fragilă?
- Sperăm că reuşim să boicotăm alegerile, cam atît deocamdată! O mîngîie pe obrajii arămii şi adăugă: Hai, culcă-te, ai avut o zi grea!

În timp ce Analena aluneca în braţele lui Morfeu, în birourile secţiei operative f.i.p. Cornel Bălosu privea neliniştit faţa întunecată a comisarului şef. Răduleasa se plimba cu paşi mari între bibliotecă şi fereastra larg deschisă şi, de nervos ce era îşi aprinse un Kent fără să-i rupă filtrul. Cînd îşi dădu seama de eroare azvîrli ţigara pe geam şi răcni:
- Agent Bălosu!
- La ordine, răspunse acesta, cu privirea plecată, inspectînd mocheta cenuşie, neîndrăznind să-şi privească superiorul în ochi.
- Eşti un dobitoc, dar ce zic eu dobitoc eşti o vită încălţată cum n-am mai văzut de cînd am terminat liceul militar... boul e un filosof clasic pe lîngă tine!
- Sunt, să trăiţi, dar de unde să ştiu eu că... a fost o situaţie specială, să zic aşa...
- Taci cînd vorbesc eu... eşti mai bou decît toţi boii din Europa, Africa şi Asia la un loc... nu, fără Asia, ăia au numai bivoli pe-acolo. Ştii că ai fost cît pe-aci să declanşezi un conflict diplomatic şi a trebuit să prezint personal scuze la consulatul Ţărilor de Jos şi de Sus? Nu ştii, cornuto, de unde să ştii tu una ca asta! Într-una din lojele de la club Camino se afla şi consulul Olandei, de fapt consula, sau dracu mai ştie ce era că după ţoale nu te mai poţi orienta, în ţara noastră... iar tu, în dobitocia ta îi pui cătuşele şi după ce tipu', mă rog, tipa, se legitimează şi-ţi spune cine e, tu ce faci? Îi dai o lalea şi-i spui... ce i-ai spus, bă, vită?
- Că lalelele mov i se potrivesc la ten... bolborosi Bălosu şi i-am fredonat un pic "Lalele, lalele, frumoasele mele lalele, cele mai sfioase flori, în mii de culori..."
- Cînţi şi fals pe deasupra, spuse Răduleasa cu dispreţ, ieşi, să nu te mai văd!

Cînd închise uşa, Flinteşteanu îl bătu pe umăr:
- E nasol, Gogule? De mine n-a-ntrebat nimic... crezi că ne-aruncă pe-amîndoi la circulaţie?
- Hai să bem o bere, spuse posac Bălosu, vedem noi mîine ce decizii se iau!

În picioare, lîngă taraba din tablă zincată a unui non-stop cu sticlele destupate în mînă îl descusu:
- Flintă, zi-mi, mă, cum o cheamă pe baba aia care a descîntat-o pe cumnată-ta, aia de scoate argintu' viu din om în orice cantitate şi dezleagă cununiile?
- De ce, Gogule, vrei să te însori şi nu eşti sigur sută-n sută de aleasa inimii tale?
- Nu, vreau o informaţie personală despre destinul meu!

Flinteşteanu bău o gură mare de bere, îşi şterse buzele lăbărţate cu mîneca vestonului şi rîgîi:
- Caterpilara îi zice, şi stă în Mogoşoaia, da' îţi trebuie programare, nu te primeşte oricum!
- Nici dacă e o urgenţă ca acu'?

Pe mutra de brută a lui Flinteşteanu se slei un zîmbet larg:
- Ce te-ai face, Gogule dacă nu ai avea un coleg simpatic şi săritor ca mine?

(va urma)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer