31.12.2004
muşuroaie abia luminate pe dealuri casele se-nşiră

acesta este poemul care se scrie singur

singure
truda şi somnul
îi determină ritmul






case de lemn case de piatră case de beton şi sticlă
Academii Înalte Institute

case de carne şi sânge

ecuaţia entuziasmului general trebuie să aibă ceva
din solidaritatea barăcilor






măduva plopului argintiu şi floarea de soc

sfărâmă în palme câţiva muguri de brad şi vei vedea
cum pe frunze
se-adaugă ceara

ca bura unei respiraţii






ţarcuri joase
de împrejmuit animale blânde
şi oameni domesticiţi

brusc liniştea serii crapă

sub pomi
fructele cad
într-o lumină care vine din lut






______________


Mircea Petean, fragmente din „Peisaje“, în volumul Lovituri de nisip,
Cluj-Napoca, Editura Limes, 2004, p. 33-36.


0 comentarii

Publicitate

Sus