undeva se adună cuvinte în mine

undeva se adună cuvinte în mine,
pregătind un asalt către tot ce voi fi,
dezordonând ordonate destine,
rupând gemene sensuri în asimetrii.

undeva e o stivă de lacrimi uitată,
care doare atunci când vreau să zâmbesc,
schimbând ora rotundă în secundă pătrată,
dăruind perfidului logic ceva omenesc,

undeva un organ bolnav de iubire,
se loveşte de graţia cuştii ce sunt,
se sfâşie game stridente la prima citire
şi se-adună cuvinte în colţuri de gând.

(din volumul Se plâng de mine îngerii)