Nord/Sud & Est/Vest - Trei fapte precise

" ...povestea este în întregime adevărată, de vreme ce am născocit-o de la un capăt la celălalt..." >

Boris Vian


Pentru că sâmbătă s-a lăsat secul de carne, am purces la inventarul cămării şi am invitat acasă lume, să dăm gata împreună, creştineşte, slănina acestei ierni. Laolaltă cu un butoiaş de palincă şi o damigeană de vin, desigur, că doar intrăm în post. Musafirii, ca de obicei, prieteni - vechi şi noi.

La petrecerile noastre discuţiile se încing repede, pătimaş şi pe teme fundamentale. Aşa se întâmplă de vreo 20 de ani, de când chefuim împreună. De data aceasta au început chiar de la inevitabilele prezentări ale noilor apăruţi în peisaj. "Aaa, şi tu eşti moldovean", a zis M, în timp ce îl cunoştea formal pe G, pe care altminteri îl ştia de multă vreme din vedere, de la restaurantul cu profil andaluz unde este patron. "Ba, sunt bucovinean", a ripostat G, cu noi toţi ceilalţi susţinându-l în cor, ca de obicei.

Dacă aveţi prieteni din Suceava sau mai de la nord, ştiţi, desigur, despre ce vorbesc: întotdeauna vom preciza răspicat că suntem bucovineni! Nu vă imaginaţi cumva că încercăm să negăm c-am fi moldoveni, nici vorbă. Suntem pur şi simplu nişte moldoveni cu moţ şi vrem să ştiţi cu toţii unde avem rădăcinile: în Imperiu, nu în Regat! Strămoşii noştri trimiteau petiţii la Drăguţul-de-Împăratul, nu la Guvernul de la Bucureşti. Bunicile noastre făceau knedle, ale voastre doar găluşti cu prune. Iar Tante Aglaia de la Câmpulung (Moldovenesc!) a cumpărat toată viaţa ei rochii de la Viena, de două ori în fiecare an, şi n-a călcat în Bucureşti până a murit!

Nici n-am început bine antreurile şi iată o temă mare: de ce-ar fi regăţenii mai prejos decât cei din fostul Imperiu - ardeleni, bucovineni, bănăţeni sau ce-or fi ei? "De ce-aţi venit, băi fraţilor, în Bucureşti, dacă sunteţi din locuri atât de nobile?" zice V, de baştină din Cluj, dar naturalizat in Capitală încă din timpurile frumoase ale studenţiei, ca şi noi. Din fericire, nimeni de faţă nu-i bucureştean get-beget, sper că discuţia o să cadă...

"Voi vorbiţi, clujenii, că aţi cotropit Bucureştiul şi guvernul", pune intenţionat paie pe foc din colţul lui discret amicul L. "Dacă tot vreţi autonomie, de ce vă băgaţi să ne administraţi voi pe toţi?" Şi eu, care-l credeam cam mototol! Sinceră să fiu, conflictul incipient est-vest îmi pare un cartof mult mai fierbinte decât străvechiul nord înalt contra pipernicitului sud. Instinctul meu de gazdă - datoare să întreţină conversaţia, dar şi să calmeze conflictele - miroase imediat pericolul. Aşa că mă apuc discret să schimb paharele de tărie cu unele de vin.

Fetele ştiu şi ele cum merge treaba când ai musafiri şi încep să laude în gura mare cârnaţii bucovineni, făcuţi ca în Ardeal. Conduc uşor discuţia către sfintele sărbători româneşti de astăzi şi mâine, să mai înmoi arţagul. Dar m-am înşelat. Porc, post, ramadan, Irak, Statele Unite, război. Iminent! Am făcut cum am făcut şi iarăşi am ajuns la nord şi sud, la est şi vest. Politica internaţională încinge spiritele. Noi, nevestele, parcă ne relaxăm un pic - asta-i la ei, acolo... Dar băieţi se laudă fiecare cu informaţii şi interpretări mai amănunţite decât ale celorlalţi. Ajungem la surse: CNN, BBC, TVR, PROTV... O fi bine? O fi rău? De aici şi până la manipularea prin televiziune e doar un pas... Puterea care manipulează presa - asta-i altă discuţie eternă, la toate chefurile. Prin cine o manipulează? Prin nord, prin sud, prin est, prin vest, desigur! Pai, cine-i ministrul Comunicării? Dar cel de Interne? Cine conduce ştirile tv? Uite, până şi noul purtător de cuvânt al Guvernului e tot de la Cluj!

Copiii au crescut, sunt mari de-acum, intră şi ei în vorbă. "Când am fost în tabără la Budapesta...", spune T. "Taci din gură!" şuieră părinţi de toate orientările cardinale, nu dorim o nouă variabilă în discuţie. "Voi ar trebui să postiţi mai des, că sunteţi cam ţâfnoşi" ne citează din Îmblânzirea Scorpiei fetiţa de o palmă pe care am botezat-o alaltăieri şi care acum urmează să devină actriţă. Să vezi şi să nu crezi, trece timpul în toate direcţiile!

Pun pe masă sarmale din belşug, că vine post luuuuuuung. Nici gând să ne muiem! Dar baronii locali? Nu-s ei de Vrancea, de Bacău, de Neamţ, de unde-or mai fi? Dar subdezvoltarea? Dar fetele care ne fac ţara de râs, plecând prin lume la "produs"? Nu recunoaştem nimic şi nu ne simţim atinşi, noi suntem bucovineni! Vorbim cu gura plină, toţi deodată. Ştefan cel Mare, Iancu, Horea - vorbe grele! Vine friptura - e mustoasă şi gustoasă, împănată cu usturoi şi ierburi greceşti, merge unsă... "Sper că n-ai murat castraveţii în oţet!", mă interpelează ca în Parlament cel mai regionalist dintre prietenii noştri, cel cu restaurantul andaluz, iar eu îi confirm că nici gând, sunt în saramură, ce naiba, ca în Bucovina! Doar vinul roşu e de centru, Dealu Mare (lângă Mizil), suntem cu toţii mulţumiţi de el. Reuşim chiar un armistiţiu printre dumicaţi: dacă voi nu pomeniţi de rakeţii de peste Prut şi de Bazarul din Suceava, noi nu vă zicem de Funar şi de tomberoanele tricolore! Şi tăcem.

Ca să ţină pacea până la desert, trecem la chestiuni culturale. Avem romancier mai mare ca Rebreanu? Dar povestitor mai mare ca Sadoveanu? Cum, tu poţi să-l mai citeşti pe colaboraţionistul ăla? Vad că toţi am mai avea ceva nume în bandulieră, dar o lăsăm moartă, că încep să se-arate zorii, avem copii, suntem modele. Aşa că ne despărţim pomenind doar concluziile despre care suntem siguri că le împărtăşim la unison:
- palinca e mai bună decât ţuica de Piteşti;
- sarmalele sunt mai gustoase cu foarte multă smântână;
- ferească dumnezeu de borş de ştevie.

Dacă nici aici n-au încăput toate adevărurile acestei lumi, ne întâlnim sâmbăta viitoare şi mai vorbim. Mie slănină şi cârnaţi mi-au mai rămas. Iar pentru Lăsata secului de brânză ştiu o telemea de Brăila şi o specialitate de Năsal, de lângă Cluj...