Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Înaltă ordine de idei

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Refacerea lumii


Alberto Păduraru

17.06.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
În prima zi Dumnezeu s-a întins 3,5 centimetri
Până la raftul de sus de la Ikea
Pe care stăteau cerurile şi pământul
Şi - de oboseală - le-a pus invers
Soarele s-a scurs din unsoare
Şi i-a căzut în cerul de sub picioare
Picătură cu picătură cu picătură
A făcut apa vinul paracetamolul
Pe urmă din vin a separat alcoolul
L-a tras pe bărbat prin el
Şi l-a aruncat până-n fundul cerului
Unde stătea de veşnicii întregi nimicul
A văzut că ceva nu se leagă
Şi a aruncat un măr în capul primului om
Primul om s-a enervat
Dar nu ştia ce-i aia - fiindcă nu exista -
Şi Dumnezeu i-a zis
Vezi că nu ştii ce faci
Am să inventez eu
Gravitaţia mai târziu
Eşti prost -
Deja omul începea să se bucure
Dar tot nu ştia ce înseamnă
Să te bucuri - pentru că nu exista încă -
Prost suna bine pentru moment
Şi - ca să se distreze - Dumnezeu a făcut ecoul
Omul îi striga
Mulţumesc Doamne
oamne
oamne
Sunt prost
ost
ost
Şi Dumnezeu râdea - dar ce e şi râsul ăsta
la urma urmei - nu exista încă
Şi omul - cuprins de catharsisul inspiraţiei -
I-a spus - Doamne, mai fă unul ca mine
Dumnezeu a ascultat întocmai
Şi - când al doilea bărbat
a ajuns pe fundul nimicului -
Primul i-a spus
Eşti prost
ost
ost
Al doilea a râs dar nu ştia ce face
Dumnezeu se distra copios cu cei doi
A mai făcut minuni păsări şi alte lighioane
A făcut timpul şi vârstele
După care s-a apucat să înfileteze Soarele
Zi şi Noapte
Ziua
Noaptea
Ce e asta? au întrebat oamenii speriaţi
Disco. a răspuns Dumnezeu precaut
Puneţi mâna şi mişcaţi-vă pe acolo fără noimă
Dar nu mai sunt nori. au răspuns
oamenii speriaţi
Vorba vine - speriaţi -
Tot nu ştiau ce sunt
Dumnezeu a aşteptat
Până la următorii zori
Să mai exerseze femeia de câteva ori
Şi după ce a terminat
A luat-o de după umeri
Şi a înzestrat-o cu
Darul fluieratului
Te împing acum? Eşti gata? a întrebat-o
Dar femeia l-a privit în ochi şi i-a spus ferm
Mai vreau să ştiu.
Ce să mai ştii?
Totul.
Vai de capul meu - a spus Dumnezeu oftând -
Ia un loc şi o să îţi mai spun
Vezi munţii ăştia?
Da.
Bun. Eu i-am făcut.
(femeia muţise)
Vezi soarele ăsta?
Da.
Bun. Tot eu l-am făcut.
(nimic)
Vezi proştii ăia?
Care (?), că e doar unul acolo jos.
Dumnezeu începe să tremure
C-cum?
De jos se aude - Doamne
Doamneee
(ecoul te lasă fix la nevoie)
Doaaamneeee
Ne jucam şi noi
Şi l-am împins în soare
Nu ştiam...
Bă - răspunde Dumnezeu -
Tu eşti primul sau al doilea?
Ce face?
(pe urmă Dumnezeu i-a explicat numerele)
Al doilea, Doamne
Bine - a zis Dumnezeu -
Întâi am să îţi arunc ceva
Femeia înghite în sec
Pe urmă vă faceţi că nu vedeţi când întorc lumea
Şi vă aduc unde vă e locul
O împinge pe femeie pe neanunţate
Dar ea se agaţă cu ultimele puteri de glezna lui
Doamne, mai vreau să ştiu! îi spune
Nu. - i se răspunde
Femeia începe să îl gâdile pe Dumnezeu
Din greşeală
Şi - dintre lacrimile de râs -
Încep încet să se desprindă taine nebănuite
Puse sub semnul larg al intuiţiei
fe mi ni ne
Gata. Desprinde-te odată şi cazi în ceruri!
- îi spune Dumnezeu
şi o suflă lin
cu atenţia unui părinte bun
să nu cadă pe Soare
Du-te!
Du-te şi umple-i capul cu prostii
Complică-i viaţa
Şi fă-i copii.
Iar tu împărăţeşte tot
Cu voia mea
Şi fă-ţi accesorii din orice
Învaţă-l să fluiere
Dar întâi dă-te mare că ştii tu
Şi tot aşa...

Cei doi oameni
Au închis împreună
Ochii celuilalt
Şi s-au iubit
După cum spun statisticile
Populaţiei de azi
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer