Şi cum stăteam eu acasă şi spălam vasele

Şi cum stăteam eu acasă şi spălam vasele
m-am gândit că poate folosesc
prea mult detergent. De fapt
chiar pun o groază de detergent
fiindcă mi se pare că e mai uşor aşa,
poate doar mi se pare, bineînţeles,
dar am avut sentimentul că unora
li se pare că pun prea mult. Am avut
impresia certă că părinţilor mei li s-a părut
că pun prea mult detergent
săptămâna trecută, când eram la ei
şi îi ajutam să cureţe după masa de prânz. Dar azi
mi-am zis, ei na, la urma urmei la mine acasă
pot să pun cât detergent am eu chef
că nu poate nimeni să-mi zică mie ce să fac
la mine acasă. Dacă am chef, pot să vărs
o sticlă întreagă pe scurgere în jos,
iar dacă nevastă-mea ar ţipa, ce dracu' faci
acolo, aş putea să zâmbesc şi să fac exact ce vreau eu.
N-ar avea nimeni ce să-mi facă nici dacă aş vinde
toată casa cu tot ce e în ea
şi aş cumpăra detergent de toţi banii
obţinuţi din vânzarea ei. Aş putea
comanda să-mi vină în rezervoare dacă
aş putea obţine autorizaţii de parcare. Mă îngrozeşte ideea
că aş putea face exact aşa şi nimeni nu m-ar putea
aresta, fiindcă la urma urmei sunt
banii mei, fir'ar să fie. Cum dracu' se poate
întâmpla aşa ceva? Cineva trebuie să
poată să intervină şi să mă
apere de mine însumi.

(în perioada 1 septembrie 2019 - 31 decembrie 2019, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)