E primăvară pe Leningradski Prospekt

Alioşa e înalt, are părul tocit
o cicatrice paralelă cu şanţul dintre nas şi buză,
e foarte tânăr şi are o maşină albă jegoasă.
Nu există bordură între tro-

tuar şi drum. Oamenii se ţin de mână unul de altul
până ce se izbeşte el de ei ca de o barieră,
iar, odată ce ai trecut de ea, te opreşte poliţia.
Soarele e atât de zgârcit încât totul în jur pare slinos.

Se preface în "Alex" în vreme ce
trece în viteză de pe o bandă pe alta
şi fumează ca să se poată gândi la numele englezeşti
pe când goneşte pe Leningradski prospekt.

E un ambuteiaj la Sadovoye Koltso
pentru că au construit doar pe jumătate un pod cu opt benzi
iar drumul e plin de oameni care-şi transportă
avutul la ţară, la dasha

chiar şi frigiderul. Un individ în Mercedes
vomează in noroiul
dintre benzile de circulaţie. Pe margini
e plin de maşini Lada oprite să se răcească.

Alex nu ştie ce e mai hidos,
blocurile staliniste în stil pseudo-clasic
ori acelea ale lui Hruşciov, pseudo-confortabile. Treci
prin ierni înghesuit cum stau arcurile în ceasuri.

Înainte de revoluţie erau la modă culoarea cremei de vanilie,
culoarea bleu deschis; rusesc cu adevărat e zidul gros, jos, cu muchii albe.
Trecem apoi pe lângă
fabrica Bolşevic,

unde se face ciocolata.
Două femei trec prin faţa fabricii
înfulecând covrigi uriaşi de forma unei aure de sfânt
care se cheamă boboliy sau bublik.

Mă îndeamnă să miros aroma pâinii-
nu miros decât benzină, splendid,
dar vântul prielnic va parfuma cartierul:
lui acel parfum îi place să-l vadă.

(în perioada 1 iunie 2019 - 1 septembrie 2019, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)