Ştii Simona, unul dintre domnii cai din tablou are umbra albastră şi umbra lui se prelinge peste rama la fel ca apa dintr-un lac neîngheţat, fără peşti morţi. N-ai apucat să-i vezi pentru că te uitai după alte potcoave, verzui, ceea ce nu e neapărat rău nici neapărat bine. Caii din tablouri, chiar atunci când sunt pictaţi cu dalta, sunt mult mai cumsecade decât cei trei de la mine din cartier, care noapte de noapte fac trop, trop pe asfalt, până când ajung la containere şi se înfruptă din resturile menajere umane, ca apoi să meargă tot trop, trop, până în ştrand, unde dispar până în noaptea următoare. De fapt au fost trei, o iapă şi doi armăsari, acum îi văd doar pe armăsari, iapa nu ştiu unde a dispărut. Unul dintre ei are picioarele din faţă legate cu o funie şi din cauza asta merge tare încet, uneori se opreşte în mijlocul străzii, în beznă, şi e luminat doar de farurile de la maşini. Presupun că şoferilor le îngheaţă inimile la volan. Alteori se opresc lângă un bloc verzui , chiar înainte să dai colţul, aşa că trecătorii întârziaţi dau nas în nas cu ei, şi crede-mă că nu e deloc vesel la miezul nopţii sau la 2 dimineaţa să vezi un cal rânjind la un sfert de metru de căpăţâna ta. N-ai de unde să ştii ce mănâncă ei din containere. Poate că au rumegat-o pe iapă, da, e posibil, pentru că e iarnă şi sunt flămânzi tot timpul. Dacă există canibali de ce să nu existe cai care să se înfrupte din iepe, mai ales că unele maimuţe, macacii cu dinţii ascuţiţi, mănâncă maimuţoii mai mici din triburile vecine. Până şi blândele girafe sug oasele pe care le găsesc sub copaci, pentru că au nevoie de minerale.
Am uitat să-ţi spun: am minţit (din politeţe). Nu-mi place chiar atât de mult cuvântul clanţă, mai mult mă încântă cum sună marţipan. Dacă ar fi intrat atunci doi cai care s-ar fi aşezat la bar pe scaunele înalte nu mi-ar fi plăcut deloc, ar fi fost ca într-un banc, iar mie toate bancurile mi se pare stupide. Oricum, le-aş fi băgat un bliţ în ochii, doar aşa, să se înveţe minte să nu mai facă trop, trop la mine în cartier.