L-am observat, un păianjen tăcut, răbdător, singur pe un mic promontoriu,
L-am văzut explorând întinderea vastă, goală,
Din el însuşi lansa fir după fir după fir.
Încontinuu, grăbit, fără odihnă îşi desfăşura firele.
Tu, suflet al meu, acolo unde te afli
Desprins, înconjurat de nemăsuratele spaţii oceane,
Meditezi fără-ncetare, îndrăzneşti, te avânţi căutând sfere ce se leagă.
Până când se încheagă puntea de care ai nevoie, până când ancora ductilă ţine,
Până ce firul pe care-l arunci se prinde undeva, oh, suflete al meu.
(în perioada 1 septembrie 2019 - 31 decembrie 2019, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate