Ochii mi s-au înălţat la colina însorită
Înainte de a sosi, abia pornisem la drum.
Astfel ne cuprinde ceea ce nu putem cuprinde,
prezenţa deplină, din depărtări -
şi ne transformă, chiar când n-am ajuns,
în ceea ce suntem neştiind, bănuind abia;
un semn adie răspuns la semnul nostru...
dar simţim numai suflul ce vine spre noi.
(în perioada 1 septembrie 2019 - 31 decembrie 2019, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Isus din copilărie, Vasile VoiculescuLaudă pietrei, François Cheng, traducere de Ioana IeronimSă uităm înseamnă să nu mai scriem, Ioan T. MorarAutoportret, Linda Pastan, traducere de Ioana IeronimBocca di leone, Marin SorescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate