A fi uman e asemenea casei de oaspeţi
Cu un nou venit în fiece dimineaţă.
Bucurie ori tristeţe, răutate
Un moment de iluminare va sosi
Ca un musafir neaşteptat.
Primeşte-ţi oaspeţii cu braţele deschise
Chiar dacă-s un munte de amărăciuni
Care-ţi golesc cu forţa
Casa de mobilă,
Tu poartă-te bine cu toţi.
Poate că ei pregătesc locul
Pentru o bucurie nouă.
Gândul întunecat, răutatea, ruşinea,
Tu să le-ntâmpini râzând,
Invită-le să intre.
Fii recunoscător că se arată, fiindcă
De dincolo ţi-a fost fiecare trimis
Călăuză.
(În româneşte de Ioana Ieronim, după versiunea engleză de Coleman Barks şi John Moyne)
(în perioada 1 septembrie 2019 - 31 decembrie 2019, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate