Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Dialoguri  Sageata  Interviuri

Cred că regizorul ar trebui să evite puterea


Andrei Vornicu, un interviu cu Grzegorz Jarzyna

29.11.2019
Observator Cultural, octombrie 2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Grzegorz Jarzyna e unul dintre cei mai influenţi şi mai reprezentativi regizori de teatru europeni. Director artistic al Companiei TR Warszawa, explorator tenace al noilor modalităţi de expresie în arta teatrală, incomod, surprinzător şi original, regizorul polonez a fost prezent la Târgu Mureş în cadrul programului UN NUME, iniţiat şi curatoriat de regizorul Theodor-Cristian Popescu şi organizat de Compania "Liviu Rebreanu" a Teatrului Naţional Târgu Mureş. Timp de patru zile, Grzegorz Jarzyna a susţinut ateliere de mişcare cu actorii naţionalului târgumureşean şi a participat la sesiuni de discuţii după proiectarea câtorva spectacole-reper ale carierei sale, care au marcat etape de creaţie diferite, începând cu debutul - Nebunie tropicală, realizat în 1997 - şi până la aventura teatrală prin intermediul tehnologiei realităţii virtuale, de dată recentă - G.E.N. VR.
Publicul participant s-a putut familiariza cu laboratorul artistic şi cu modalităţile de lucru ale unui creator care se reinventează în permanenţă şi care a amprentat în mod inconfundabil arta teatrală a ultimelor două decenii.


Andrei Vornicu: Să facem un salt în timp, la primul spectacol pe care l-aţi pus în scenă. Ce sentiment aţi avut în prima zi de repetiţie? Dar la premieră?
Grzegorz Jarzyna: Eram student în anul III în acel moment şi pentru mine era ceva de necrezut. Am început repetiţiile, dar nu eram sigur că le voi finaliza fiindcă teatrul avea nişte probleme legate de buget în acel moment. Atunci a venit profesorul meu, Krystian Lupa, alături de alţi câţiva profesori şi, în timpul pauzei, m-au încurajat. Iar reacţia publicului a fost cu totul spontană. Astfel, chiar de la începutul reprezentaţiei s-a întâmplat ceva incredibil, iar aplauzele de la final au fost copleşitoare. A fost ceva la care nu m-aş fi aşteptat vreodată.

A.V.: Credeţi că un artist aflat la început de drum are nevoie de sprijinul şi de ghidajul cuiva consacrat şi influent în domeniul respectiv?
G.J.: Sunt convins de asta, în special în primii ani după absolvirea studiilor. Aceştia sunt cruciali şi cei mai importanţi din întreaga carieră fiindcă faci un salt de la procesul academic, care e caracterizat prin visuri, gândire idealistă şi multe idei grozave, după care începi să lucrezi în teatru. Eu am fost destul de norocos, dar cei mai mulţi dintre colegii şi prietenii mei au avut un debut dificil în teatru pentru că sunt multe obstacole şi limite şi nu au putut face ceea ce au vrut. Nu au putut alege piesa, le-au fost impuse textele din partea teatrului. Primii ani sunt cei mai cruciali şi acela e momentul în care artiştii tineri au nevoie de protecţie, în primul rând, şi de condiţii bune de lucru.


"Cuvintele nu mai sunt vehicule ale adevărului"

A.V.: Consideraţi că aţi avut parte de libertate artistică până acum?
G.J.: Da, am avut.

A.V.: Aţi luptat pentru ea sau aţi avut mai degrabă noroc?
G.J.: Într-un fel a trebuit să fiu atent. Când am primit primele oferte, în special la început, şi am fost rugat să montez diverse texte care nu mi-au plăcut, pur şi simplu am refuzat să le fac. Pe urmă, după următoarele producţii, nimeni nu mi-a mai sugerat nici o piesă, ci m-au solicitat să regizez ceva, iar textul a fost ales de mine. Asta a fost cea mai dificilă parte.


A.V.: Care element consideraţi că ar trebui să primeze în teatru, cuvântul sau imaginea?
G.J.: Cred că ambele sunt foarte importante. Bineînţeles, cuvântul are o tradiţie foarte lungă şi putem spune că teatrul dramatic s-a născut din cuvinte, dar în prezent imaginile pentru mine, personal, sunt foarte importante, sunt mult mai puternice pentru percepţia noastră decât cuvintele. Cuvintele şi-au pierdut cumva puterea prin suprautilizare, rostim atât de multe cuvinte fără să spunem nimic. Cuvintele nu mai sunt vehicule ale adevărului. Imaginea e mai stabilă pentru mine.

A.V.: Consideraţi că imaginea e mai onestă şi mai directă decât cuvântul?
G.J.: Da, aşa cred. Cuvântul e mereu legat de manipulare.

A.V.: Care consideraţi că este rolul regizorului în cadrul unui spectacol? Ar trebui să fie un ghid sau mai degrabă un creator? În Europa de Est, regizorul încă e considerat un fel de autoritate supremă în teatru, pe când în Occident, în special în spaţiul britanic, dramaturgul este mai degrabă cel privilegiat.
G.J.: Eu nu cred că regizorul ar trebui să fie un zeu, dar nici dramaturgul. Cred că e o mare responsabilitate pentru regizor, iar acesta ar trebui să creeze circumstanţele pentru ca echipa să creeze spectacolul alături de el sau de ea.


A.V.: Cum credeţi că va arăta teatrul peste 10-15 ani?
G.J.: În primul rând, decorul va fi virtual, mai rapid, mai puternic şi mai uşor de montat. Nu vor mai fi elemente atât de grele pe scenă. Fireşte, calitatea sunetului şi a luminii va fi net superioară celei de acum.

"Ca să reuşeşti să faci ceva excepţional, responsabilă este energia care curge între scenă şi public"

A.V.: Ce anume credeţi că mai atrage lumea la teatru acum, când oferta de divertisment şi cea artistică e atât de variată?
G.J.: Lumea e atrasă datorită oamenilor. E cadrul artistic în care publicul îi observă pe alţi oameni, le observă emoţiile şi energiile şi cred că ăsta e cel mai puternic element al teatrului.

A.V.: Ce lucruri ar trebui să evite complet un regizor de teatru? Ce atitudine e contraindicată unui spectacol reuşit?
G.J.: Puterea. Cred că regizorul ar trebui să evite puterea.


A.V.: Puteţi detalia conceptul de putere în acest context?
G.J.: Când un regizor începe să folosească puterea împotriva, inclusiv, a conducerii teatrului, şi a actorilor în mod special, devine singur, iar când rămâne singur nu îşi mai poate transmite ideea grupului mare de oameni care conlucrează pentru succesul unui spectacol. Chiar atunci când se zbate nu va reuşi să obţină energie fluentă, iar această energie fluentă creatoare este importantă pentru că actorii o transferă publicului, iar publicul trebuie să o simtă. Publicul mereu simte dacă e energie într-un spectacol, sau dacă aceasta lipseşte. Poate fi o imagine frumoasă sau un text frumos sau muzică frumoasă şi actori buni, dar ca să reuşeşti să faci ceva excepţional, ceva de neuitat, responsabilă este energia care curge între scenă şi public.

A.V.: Care este cea mai importantă realizare din cariera dumneavoastră?
G.J.: Cred că cea mai importantă este faptul că sunt la conducerea companiei mele. Compania este cea mai mare provocare, presupune multe îndatoriri şi dificultăţi, iar uneori obstacole, dar pe de altă parte, este cea mai mare realizare a mea.

Fotografii realizate de Cristina Gânj
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer