Copilul teribil [Traian T. Coşovei]

Argument

Portretele sunt realizate în urma unor convorbiri pe care eu le-am purtat de-a lungul [şi de-a latul unor ani], în care am desfăşurat "activităţi lucrative" la Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti... Persoanele [personajele] în cauza şi-au dat acceptul pentru conţinutul materialelor respective, ştiut fiind faptul că ele, portretele, se vor materializa într-o carte intitulată "Coincidenţa Contrariilor". Gelu Vlaşin


Copilul teribil
Traian T. Coşovei

Autor a peste 20 de cărţi şi patru căsnicii, poetul Traian T. Coşovei trăieşte numai din scris. Copil precoce, la 4 ani ştia deja să citească şi debuta artistic dictând poeme musafirilor. Fire temperamentală, nonconformistă şi puţin cam impulsivă, devine în scurt timp bătăuşul cartierului, terorizându-şi vecinii.

Odată cu intrarea la şcoală, îşi schimbă şi preocupările, orientându-se către construcţia de navete spaţiale în podul casei, din resturi de televizoare şi frigidere. Din păcate, acest elan creator dispare în momentul intervenţiei locatarilor, îngrijoraţi de ascensiunea foarte gălăgioasa a micului astronaut. Totuşi, reuşeşte să se consoleze împreună cu prietenii tăind cablurile antenelor TV şi aducând astfel pentru o săptămână liniştea absolută în casele vecinilor. Drept mărturie stă în catalog nota 6 la purtare, obţinuta în clasa a V-a.

Marcat puternic de separarea părinţilor, pe când avea 12 ani, găseşte remediul citind foarte mult şi devenind un client permanent al Librăriei Sadoveanu. Aici se interesează de scriitori precum Sartre, Camus, Baudelaire sau Faulkner şi e repede etichetat de către personalul librăriei drept copil teribil. Captivat de lectură, are prima aventură amoroasă abia la 19 ani, dar reuşeşte să recupereze în scurtă vreme timpul pierdut.

Îl pasionează pictura şi vrea să intre la Arhitectură, însă constată cu amărăciune că la matematică este complet afon. Se îndreaptă atunci spre Teatru, dar e anunţat că majoritatea locurilor s-au ocupat deja înainte de examen, prin telefon. În cele din urmă, hotărăşte să dea examen la Filologie, unde intra al doilea şi termină al 300-lea!
Timp de doi ani şi jumătate, este DJ-ul facultăţii, dar nu de dragul muzicii, ci de dragul fetelor care frecventau discoteca, dornice de aventură.

În anii ‘80, ia parte la cenaclul condus de criticul literar Ov.S. Crohmalniceanu, iar apoi la Cenaclul de Luni a lui Nicolae Manolescu, devenind ulterior iniţiatorul mişcării cunoscute sub denumirea de Generaţia ‘80.
Împreună cu poeţii Florin Iaru, Ion Stratan şi alţii, creează primul nucleu elitist al Generaţiei ‘80, unde nu aveau ce căută femeile (singurul care avea totuşi o prietenă era Traian T. Coşovei !), Comitetul avea puterea de a decide cine intra şi cine nu intra în acest club de literaţi.

Banii pentru editarea antologiei Aer cu diamante reuşeşte să-i obţină de la mama lui, în care a găsit întotdeauna un sprijin moral.

Săgetător cu ascendent în Fecioară (s-a născut la 28 noiembrie 1954 în Bucureşti), Traian T. Coşovei este şi astăzi un spirit liber, nonconformist, care nu accepta compromisurile. Nu-i place să scrie scrisori, n-a ţinut niciodată jurnal - de teamă să nu-i fie descoperit mai târziu -, nu-i place să fie minţit sau înşelat dar acordă întotdeauna o a două şansă, nu e superstiţios, dar crede în Dumnezeu ca instanţă morală.
În anul 1990, redactează împreună cu Dan Goanta, actualmente redactor BBC, revista Veşti proaste, din care apar 6 numere, iar mai târziu, împreună cu regretatul prozator Mircea Nedelciu, editează ziarul Punga d'un kil - organ de stat la coadă.
Acesta era tipărit pe pungi de hârtie destinată ambalării produselor alimentare, sub deviza: Vom fi mai mult decât ocaua lui Cuza.

Din anul 1991, Traian T. Coşovei poartă un cercel în ureche şi are două obsesii majore: muzica şi cuplul. Pe prima şi-o satisface ascultând 20 de ore din 24, iar pe a doua construind artă potmodernă din bujii, şuruburi, coarne de cerb, receptoare de telefon, robineţi, benzi magnetice, bucăţi de roca şi argint - toate acestea reprezentând ideea de pereche. Cunoaşte trei limbi străine: engleza, franceza, italiana şi de 18 ori limba româna!!!

De-a lungul timpului, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, Premiul Academiei Române şi chiar Premiul Uniunii Tineretului Comunist !
Deşi are un calculator performant, nu prea îl foloseşte, rămânând credincios maşinii de scris, Continental, moştenită de la tatăl lui, care a cumpărat-o în anul 1964.

Uneori se gândeşte să se mute undeva în Ardeal (eventual la Cluj), dar deocamdată agitaţia şi aglomeraţia Capitalei îl atrag ca un magnet. Poate mai târziu, când voi fi bătrân, afirmă Traian T. Coşovei , copilul teribil al generaţiei literare ‘80, gândindu-se probabil, că în familia lui oamenii îmbătrânesc foarte greu.


E poemul care se împotriveşte: / ceva între vis şi poveste, / cu o stea care despică cerul de la apus la răsărit / te-am întâlnit, te-am visat. Te-am iubit? // Stăteam alături de viaţă mea, care descarcă / basculante de piatră, din lemn de pe crucea de semne. / Purtam pe umeri nisipul tuturor marilor sentimente. // Azvârleam cu zarul inimii mele, dădeam cu bila, / trăgeam la jetoane / eram copilul falit doldora de milioane - de guri / care îţi vorbeau, te trădau şi te respirau, până în cele / mai mici amănunte. / Eram îngenunchiat între nimic şi nimica, radioul cu / două unde / Eram băiatul cel rău cu cercel în ureche, / dar pe faţă cu alifia neagră a răutăţii: / care alifii, ale morţii sau ale vieţii? // Cu căştile surde atârnate la urechi şi patine verzi pe / rotile / alunecam ca prin vis printre coapsele tale amandine / care foşneau prea tare, prea foarte...// Erai chiar tu, care împărţeai la întâmplare viaţă şi moarte.

(Ioana - volumul Ioana care rupe poeme, Editura Cartea Românească & Asociaţia Scriitorilor Bucureşti, colecţia Poeţii Oraşului Bucureşti, 1996)