Albinele au corpul pufos, de culoare auriu-maronie, bondarii cam la fel, doar că trupurile le au mai mari, cu pilozitate bogată, şi capetele uşor pătrăţoase. Cei care fac bungee jumping sunt dintr-o specie mai aparte, n-au venin, în săculeţul unde ar trebui să se afle acul, ei ascund miere de tei.
Zilele trecute am văzut efectele benefice ale bondarilor de stepă. Pe o bancă din parc zăcea un nene bondoc cu urechile roşii de frig. Nodul mare din gât i se vedea cu ochiul liber, acolo, lângă mărul lui Adam. Mă pricep la noduri, ştiu foarte bine că cu greu dispar, nu există pilule şi nici alifii miraculoase. Stupid, îmi venea să-l mângâi pe creştet, ca pe un dulău trist. N-a fost nevoie. I-a intrat pe urechea dreaptă un bondar de stepă, i-a alunecat prin cap până în gură, dar n-a ieşit, ci s-a agăţat cu o aţă de păianjen de omuleţ, apoi s-a dat de-a dura pe gâtlej până în stomac şi-a făcut bungee jumping. Nenea normal că s-a speriat, se ţinea cu mâinile de burtă, ba chiar sărea, în sus şi-n jos, la fel ca bondarul. După cinci minute, dânsul a ieşit pe gură, ducându-se în treaba lui. Mutra năduşită a acelui bărbat părea în sfârşit liniştită, iar gâtul nu mai avea urmă de nod. În colţul gurii îi rămăsese o aripă cafeniu-maronie. Oare cum zboară bondarii schilozi?
