Bonn

Oriunde priveşti în oraşul ăsta vezi replici pictate
ale faimoasei statui. Una e chiar la uşa mea,
un actor al străzii în mantie de argint
cu ochii şi pielea argintate.

La ghişeul de informaţii al primăriei
îl afli în lapis lazuli. Faţa de culoarea cerului
după apus, corpul desenat cu note albe, pătrimi,
o furtună de zăpadă muzicală. La capătul unei străzi

îl zăreşti cum aleargă şi râde,
conducând un grup. Rinul sclipeşte
a rămas bun. Castan după castan înconjurat
de fusta frunzelor căzute. Şase emigranţi dorm

sub o arcadă. Unde a fost casa lui odată
sunt şiruri de Beethoveni, ştanţaţi în marţipan.
Văd un băieţel ţâşnind pe aceste alei, s-ajungă devreme
la slujbă, să cânte. Ursuz apoi, trăgându-şi picioarele

spre măreţul portal unde stă elevul lui la pian,
copilul bogat. Fraţii nu fac nimic. Noii bebeluşi mor.
Tatăl lui îşi bea tot câştigul. Mama este şi ea
prost dispusă. Pâine uscată şi nervi

furia ce cutreieră cu plesnet bucătăria.
În dormitor un băiat, sămânţa din pământ.
Este puternic şi e mic.
Viola grea îi loveşte genunchii când aleargă.

(în perioada 1 ianuarie 2020 - 31 martie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)